Community. Intelligence. Development.

Proiecte in implementare

Apr 5, 2018

Antreprenoriatul social



 

 

Antreprenoriatul social

 

La prima vedere, daca ar fi sa raspundem ce anume este antreprenoriatul social, la ce se refera si “ cu ce se mananca” am spune ca antreprenoriatul social se refera la capacitatea antreprenorilor de a obtine profit in urma unei activitati sociale cu efecte pozitive asupra comunitatii din care face parte.  Antreprenoriatul social reprezinta acea activitate desfasurata de un antreprenor social, care deruleaza activitati generatoare de profit, in ideea sustinerii unor cauze sociale.

De ce sa vorbim despre acest lucru?

  • deoarece, in perioada pe care o parcurgem, este nevoie de astfel de interventii mai mult ca oricand;
  • deoarece se practica in toate statele, indiferent de gradul lor de dezvoltare;
  • a aparut din dorinta de a ajuta la includerea persoanelor marginalizate sau cu handicap, a incuraja ocuparea fortei de munca sau pentru a sustine activitatile sociale ale unor ONG-uri
Istoria de data recenta a demonstrat ca antreprenoriatul social creeaza noi oportunitati, creste numarul de persoane angajate si imbunatateste/ amelioreaza segmentul pentru care a fost creat. Totuşi, conceptul este folosit tot mai mult într-un sens foarte larg, deoarece acum se referă la o gamă largă de iniţiative, care variază de la activism voluntar la responsabilitate socială corporatistă. Între aceste două extreme, pot fi identificate o mulţime de categorii: iniţiative individuale, organizaţii non-profit care iniţiază noi activităţi, parteneriate public-privat cu scop social, etc.
 
Conceptul de „întreprindere socială”, a apărut pentru prima dată în Italia pentru a desemna iniţiativele inovatoare pentru care Parlamentul italian a creat forma juridică de „cooperativă socială” un an mai târziu. Si alte ţări europene au creat legi pentru a promova întreprinderile sociale. Poziţionarea întreprinderilor sociale europene s-a facut„la răscrucea dintre piaţă, politici publice şi societate civilă”; întreprinderile sociale combină veniturile din vânzări sau cotizaţii din partea utilizatorilor cu subvenţiile publice legate de misiunea lor socială şi donaţii private şi/sau voluntariat.
 
„Întreprinderile sociale sunt organizaţii private non-profit care oferă bunuri sau servicii aflate în legătură directă cu scopul lor explicit de a aduce beneficii comunităţii. Acestea se bazează pe o dinamică colectivă care include mai multe tipuri de părţi interesate printre organele de conducere, pun mare valoare pe autonomia lor şi îşi asumă riscuri economice relaţionate cu activitatea lor”.  Pentru a reflecta dimensiunile economice şi antreprenoriale ale iniţiativelor, au fost stabilite patru criterii:
 
1. O activitate continuă în producerea bunurilor şi/sau vânzarea serviciilor. În mod normal, întreprinderile sociale, spre deosebire de anumite organizaţii non-profit tradiţionale, nu desfăşoară activităţi de advocacy sau de redistribuire a fluxurilor financiare (ca în cazul multor fundaţii, de exemplu) ca activitate principală, ci sunt implicate direct în producerea bunurilor sau oferirea de servicii oamenilor în mod continuu. Astfel, activitatea de producţie reprezintă motivul, sau unul din motivele principale, pentru care întreprinderea socială există.
2. Un grad mare de autonomie. Întreprinderile sociale sunt create de un grup de oameni pe baza unui proiect autonom şi sunt conduse de aceşti oameni. Pot să depindă de subvenţii publice, dar nu sunt gestionate, direct sau indirect, de autorităţi publice sau alte organizaţii (federaţii, firme private, etc.). Au atât dreptul de a lua o poziţie proprie cât şi de a-şi termina activitatea .
3. Un nivel semnificativ de risc economic. Persoanele care pun bazele unei întreprinderi sociale îşi asumă total sau parţial riscul inerent acestei iniţiative. Spre deosebire de majoritatea instituţiilor publice, viabilitatea lor financiară depinde de eforturile membrilor şi muncitorilor săi pentru a asigura resurse adecvate.
4. Un volum minim de muncă plătită. La fel ca în cazul majorităţii organizaţiilor non-profit tradiţionale, întreprinderile sociale pot să combine resursele monetare şi nemonetare, muncitori voluntari şi plătiţi. Totuşi, activitatea desfăşurată în cadrul întreprinderilor sociale necesită un nivel minim de muncitori plătiţi.
Scopul principalal antreprenorilor sociali nu este obtinerea de bani, ci construirea unor afaceri etice, durabile, care sa aiba un impact social pozitiv."In toate tarile se practica acest tip de antreprenoriat, indiferent de gradul lor de dezvoltare, doar ca in tarile mai dezvoltate el este recunoscut, legiferat si se bucura de sprijin prin subventii si facilitati fiscale, iar in alte tari exista fara a fi recunoscut”.
 
Obtinerea de profit in folosul unui grup social defavorizat este principiul de baza al antreprenoriatului social. Activitatile economice din antreprenoriatul social trebuie sa fie etice, durabile si sa creeze locuri de munca pentru persoanele defavorizate.

Prin nivelul de decizie, antreprenoriatul social se distinge de responsabilitatea sociala corporatista si de investitiile responsabile social. Activitatile din antreprenoriatul social pot fi desfasurate atat de ONG-uri, cat si de cooperative  asociatii mutuale si case de ajutor reciproc.

Expert antreprenoriat

Dima Mihaela

 
 

 

 

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top