Community. Intelligence. Development.

Proiecte in implementare

Apr 24, 2018

Evolutia conceptului de egalitate de sanse in contextul dezvoltarii drepturilor omului



 

  

Evolutia conceptului de egalitate de sanse si de egalitate de gen in contextul dezvoltarii domeniului drepturilor omului

 

Consacrarea conceptului de egalitate de sanse ca principiu esential al drepturilor omului. In ciuda inegalitatilor naturale existente intre femei si barbati, omul poate decide sa puna bazele unui standard minimal de protectie; in consecinta, printr-o fictiune juridica, legea intervine in sensul acordarii unei egalitati de sanse si de tratament societatii, drept compromis arbitrar, fundamentandu-se pe idea unui cadru primordial unic.

 

Evolutia conceptului de egalitate de sanse se refera la egalitate ca la un concept fundamental al drepturilor omului. Societatea in evolutia sa schimba tot timpul mersul lucrurilor. Diferite teorii vin sa fundamenteze dinamica schimbarilor structurilor sociale sau politice, in raport cu apararea drepturilor si libertatilor. In acest sens „elaborarea conceptului drepturile omului a fost rezultanta unor acte juridice cu un bogat continut moral si politic, a consacrarii sub forma unor documente redactate de juristi de mare prestigiu, a unor principii de organizare politica, fundamentate in opere teoretice de valoare universala, care au rezistat timpului.”

 

In acest context exista o serie de documente cu valoare universal, internationala sau comunitara care consacra egalitatea de sanse in general si egalitatea de gen in special. Astfel, “Declaratia drepturilor din statul Virginia” din 1776 consacra principiul ca “ toti oamenii sunt prin natura lor in mod egal liberi si independenti si au anumite drepturi innascute”, iar “Declaratia de Independenta din SUA”, din 14 iulie 1776 preciza ca “oamenii au fost creati egali, ei fiind inzestrati de Creator cu anumite drepturi inalienabile; printre aceste drepturi se regasesc viata, libertatea si cautarea fericirii”. La 26 august 1789, “Declaratia drepturilor omului si cetateanului” din Franta, stipula in art.1 ca “oamenii se nasc si raman liberi si egali in drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi fundate decat pe egalitatea comuna” .

 

Aceste declaratii au reprezentat si inca reprezinta “documente fundamentale, de o incomparabila relevanta pentru definirea continutului politic si juridic al institutiei drepturilor omului. Ele au fundamentat ideea egalitatii oamenilor atat in domeniul drepturilor civile, cat si in domeniul politic, definind o viziune temeinic elaborata cu privire la raporturile dintre individ si stat, dintre om si autoritate.”

 

         Din multitudinea de documente internationale adoptate se desprind multe categorii de drepturi si libertati. Astfel, daca ne raportam la Pactul international cu privire la drepturile civile si politice (ONU 1966) si la Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale (ONU 1966), putem sublinia ca: “drepturile civile si politice sunt denumite si ca drepturi de prima generatie, cele mai usor de asigurat sub aspectul implementarii, presupunand numai masuri de ordin legislativ, ce pot fi adoptate de fiecare stat. De altfel, acestea au si constituit primele categorii de drepturi proclamate prin actele normative ale statelor. Totusi, intinderea lor, dupa cum o dovedeste realitatea, variaza in functie de sistemul politic pe care societatea il are si de importanta pe care o acorda drepturilor si libertatilor cetatenesti” . Drepturile civile si politice fac parte din prima generatie si sunt: dreptul la viata, interzicerea torturii, interzicerea aplicarii unor pedepse si tratamente crude, inumane sau degradante, interzicerea sclaviei, dreptul oricarei persoane la libertatea si securitatea sa, interzicerea muncii fortate, dreptul la egalitate in fata legii, respectul si recunoasterea personalitatii umane, dreptul la prezumtia de nevinovatie, libertatea constiintei, religiei si gandirii, respectarea vietii private si de familie, dreptul de asociere si de intrunire pasnica, dreptul de a alege si de a fi ales, dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice, dreptul la libera circulatie, interzicerea muncii fortate.

 

Drepturile economice, sociale si culturale fac parte din a doua generatie de drepturi. Astfel, “realizarea efectiva a unor astfel de drepturi implica adoptarea unor masuri economice, politice si sociale, in cadrul unei politici mai largi si de lunga durata care presupune, de multe ori, nu numai efortul propriu al statelor respective, ci si un sprijin international.” Din aceasta categorie fac parte:

- dreptul la munca liber aleasa sau acceptata, care sa asigure o remuneratie egala pentru munca de valoare egala;

- dreptul persoanelor de a se bucura de conditii de munca sigure si juste,

- dreptul egal pe care il au femeia si barbatul de a beneficia de drepturi economice, sociale si culturale,

- dreptul de a forma sindicate, dreptul la greva (exercitat in conformitate cu legislatia fiecarei tari),

- dreptul la securitate sociala, la asigurari sociale, ocrotirea familiei si in special a mamei, copiilor si adolescentilor,

- dreptul la educatie, dreptul de a participa la viata culturala a comunitatii,

- dreptul la sanatate fizica si mentala, etc.

 

Drepturile legate de solidaritate fac parte din a treia generatie de drepturi si acestea sunt:

-         dreptul la dezvoltare,

-         dreptul la un mediu inconjurator sanatos,

-         dreptul la pace si securitate,

-         dreptul la mediu social corespunzator, etc.

 

Aceste trei generatii de drepturi alcatuiesc per ansamblu un tot unitar, putand impune societatii si in cele din urma statului sa actioneze pentru asigurarea exercitarii tuturor categorii de drepturi individuale, astfel incat acestea sa poata fi indeplinite in mod egal in favoarea cetateanului.

 

Toate documentele internationale din domeniu au consacrat si marcat “ prin prevederile lor, egalitatea in drepturi a tuturor oamenilor, faptul ca acestia se nasc liberi si egali in demnitate si in drepturi.

Recunoasterea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului nu decurge, deci, din apartenenta indivizilor la un anumit stat, la o anumita comunitate, ci constituie un atribut natural al acestora. Ele se refera la toate fiintele umane, la recunoasterea drepturilor si libertatilor lor egale si inalienabile, indiferent de rasa, limba, sex, religie, origine nationala ori etnica sau de orice alte trasaturi.”

 

Incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale prin tratament diferentiat, aplicat fiintelor umane in virtutea apartenentei lor la un anumit grup social, inseamna, dupa cum s-a aratat deja: discriminare.

 

Pentru combaterea acestui fenomen si pentru a se proteja, omul a dezvoltat o legislatie specifica anti discriminatorie, care ofera parghii specifice de asigurarea a unei societati tolerante, incluzive si nediscriminatorie.

 

Principiul egalitatii de sanse se afla in plina evolutie, obligand prin dezvoltarea sa intreaga societate sa avanseze. Pentru a atinge si implementa acest principiu s-au lansat si se lanseaza o serie de proiecte si programe ce vizeaza combaterea discriminarii si atingerea dezideratului egalitatii de sanse, o serie de reglementari nediscriminatorii, se creeaza institutii statale, suprastatale, sau organizatii ale societatii civile, cu scopul de a preveni, combate, diminua sau eradica efectele discriminarii care devine din ce in ce mai cunoscuta si mai variata.

 

Expert antreprenoriat

Sandu Sorin 

 

 

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top