Community. Intelligence. Development.

Proiecte in implementare

May 10, 2018

INOVATIA SI ANTREPRENORIAT



 

  

INOVATIA SI ANTREPRENORIAT

 

Inovaţia şi antreprenoriatul sunt considerate motorul principal al dezvoltării economiei, iar procesul de inovare este considerat factor-cheie pentru creşterea economică. Astfel, inovaţia constituie implementarea ideilor creative într-o organizaţie, iar acestea, la rândul lor, vin de la personalul creativ. Creativitatea persoanelor şi echipelor este o condiţie necesară pentru  inovare,deoarece Input-ul creativ este o parte esenţială a rezolvării problemelor care apar în toate fazele procesului de inovare.

 

Inovarea constituie procesul de implementare a ideilor creative într-o organizaţie. La baza inovării stau ideile, dar pentru a soluţiona toate problemele, care pot apărea în procesul de inovare, avem nevoie de creativitate. Constatăm că inovarea este un proces de transformare a invenţiei sau a descoperirilor, care prezintă noutate și progres într-un domeniu, în produse/servicii noi aplicabile în practica socială. Această finalitate este numită INOVAŢIE.

 

Inovaţia reprezintă rezultatul aplicării practice a ideilor creative, ce apar odată cu dezvoltarea progresului tehnico-ştiinţific şi în urma cărora apar produse noi, procese, tehnologii şi servicii. Inovația, poate fi definită ca un produs, proces nou sau metodă nouă/îmbunătățită, care are o aplicabilitate practică și constituie rezultatul unui proces creator de transformare a ideilor în lucruri concrete.

 

“Fiecare generație are nevoie de o revoluție”, a fost concluzia lui Thomas Jefferson spre sfârșitul vieții sale.

Contemporanul său Goethe, marele poet german, a exprimat același sentiment atunci când a scris “Motivul devine nonsens, iar beneficiile devin ciumă.”

 

Totuși revoluțiile, așa cum am învățat încă de la Jefferson, nu sunt remediul. Ele nu pot fi prezise, direcționate sau controlate. Ele pun puterea în mâinile persoanelor nepotrivite. Și cel mai rău, rezultatul lor este exact opusul a ceea ce a fost promis inițial. Numai după câțiva ani de la moartea lui Jefferson în 1826, Alexis de Tocqueville a adus la lumină faptul că revoluțiile nu distrug închisorile vechiului regim, ci le măresc.

Revoluția este o amăgire. Ea rezultă dintr-o decădere învechită, din falimentul ideilor și instituțiilor, din nereușita schimbării în bine.

Instituții, sisteme, politici trăiesc mai mult decât ar trebui, la fel ca produsele, procesele si serviciile. Și fac asta și când își îndeplinesc obiectivele, și când nu. Mecanismul poate încă să funcționeze. Dar presupunerile pe care a fost construit acest mecanism, nu mai sunt valide.

Și totuși știm că teoriile, valorile și artefactele minții umane și a ceea ce iese din mâinile omului devin rigide, învechite, se transformă în nenorociri.

Inovația și antreprenoriatul sunt necesitate în societate și în economie, în instituții și în business. Pentru ca inovația și antreprenoriatul se fac pas cu pas, un produs aici, o politică acolo, un serviciu public dincolo. Pentru că ele nu sunt planificate, ci orientate către oportunitate și nevoie.

Inovația și antreprenoriatul dispar dacă nu produc efectele dorite, sunt mai degrabă pragmatice decât dogmatice și mai degrabă modeste decât grandioase – ele promit să păstreze flexibilitate și noul în societate, business, industrie, economie sau în serviciu public. Ele obțin ceea ce și Jefferson a sperat să obțină prin revoluția în fiecare generație, fără bălți de sânge, războaie civile, catastrofe economice, ci cu scop, cu o direcție și sub control.

Avem nevoie de o societate antreprenorială în care inovația și antreprenoriatul sunt normale și se desfășoară în mod continuu. Așa cum managementul a devenit un organ specific tuturor instituțiilor contemporane și elementul integrator al societății organizaționale, așa inovația și antreprenoriatul treuie să devină o activitate care să susțină viața în organizații, în economie și societate.

Acest lucru se poate face cu ajutorul unor oameni care practică inovația și antreprenoriatul și fac din asta un lucru normal și un fenomen continuu, o activitate zilnică aplicată în munca lor din cadrul organizațiilor din care fac parte.

Prioritatea atunci când vine vorba de măsuri guvernamentale și politici publice este să definim ceea ce nu va funcționa. A planifica este un termen incompatibil cu o economie și o societate antreprenorială. Inovația trebuie să aibă scop, iar antreprenoriatul trebuie să fie administrat. Dar inovația trebuie să fie descentralizată, ad hoc, autonomă, specifică si la nivel micro-economic.

Oportunitățile de inovație nu vin odată cu furtuna, ci cu murmurul brizei.

Există două direcții în care o societate antreprenorială are nevoie de inovație.

Prima este introducerea unei politici care să aibă grijă de muncitorii care nu au experimentat o creștere deosebită la nivel de educație sau de deschidere a minții. Problema poate fi rezolvată într-o economie de tip antreprenorial pentru că sunt create joburi noi pentru acești oameni.

A doua direcție este aceea că politicile sociale învechite și instituțiile publice ineficiente trebuie reorganizate.

O schimbare fundamentală ar putea fi făcută dacă am realiza că politicile guvernamentale sunt de natură omenească și nu divină și deci devin învechite rapid. Una dintre cele mai importante inovații sociale este aceea că după o perioadă de timp, unele legi sau agenții guvernamentale trebuie redezvoltate sau readaptate.

Trebuie să încurajăm flexibilitate, învățarea continuă și faptul că schimbările trebuie acceptate și considerate normale, atât la nivel de individ, cât și la nivel de instituții. În acest sens și politicile fiscale trebuie adaptate în așa fel încât să se încurajeze formarea de capital.

O altă schimbare este necesitată și la nivelul încărcăturii reglementărilor guvernamentale – restricții, rapoarte, birocrație. Acestea ne costă bani, timp și necesită efort.

Într-o societate antreprenorială indivizii sunt puși în fața unei mai provocări, o provocare pe care trebuie să o ia ca pe o oportunitate – nevoia de a învăța și reînvăța în mod continuu.

În societățile tradiționale este adesea presupus faptul că individul trebuie să învețe până la 20-25 de ani, pentru că după aceea, lucrurile nu mai pot fi asimilate.

Au existat întotdeauna excepții, desigr, cum ar fi marii învățați, călugării Zen, misticii. Dar aceste excepții sunt atât de puține încât pot fi ignorate. Într-o societate antreprenorială aceste excepții trebuie să devină exemple și trebuie să se plece de la premisa că individul trebuie să învețe pe tot parcursul vieții. Și poate așa vom putea să schimbăm istoria.

În literatura de specialitate inovaţia a fost tratată diferit: ca proces, mijloc de schimbare, analizată din punct de vedere tehnic și tehnologic. În concluzie, inovația este forța motrice a antreprenoriatului, iar antreprenoriatul, la rândul său, poate fi definit ca un proces de realizare a unui șir de activități interdependente în vederea inițierii, promovării și dezvoltării unei afaceri

bazate pe inovații și cu elemente inovative, cu asumarea tuturor riscurilor specifice. Astfel, dezvoltarea unei economii poate fi atinsă prin dezvoltarea antreprenoriatului bazat pe inovații.

 

Sursa: http://themarks.ro; http://www.cnaa.md

 

 

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top