Community. Intelligence. Development.

Proiecte in implementare

May 17, 2018

EGALITATEA DINTRE FEMEI ȘI BĂRBAŢI ÎN DOMENIUL OCUPĂRII FORŢEI DE MUNCĂ



 

  

EGALITATEA DINTRE FEMEI ȘI BĂRBAŢI ÎN DOMENIUL OCUPĂRII FORŢEI DE MUNCĂ

 

Inegalitatea în domeniul angajării determină pierderea talentului şi a inovaţiei individuale şi violează drepturile fundamentale ale omului. În ciuda progreselor realizate în ultimele decenii, egalitatea de gen în ocuparea forţei de muncă rămâne un obiectiv evaziv în toate societăţile.

 

Femeile continuă să se confrunte cu discriminare şi situaţii dezavantajoase în toate domeniile vieţii economice. Cu toate acestea, chiar dacă nu se poate presupune că toate femeile îşi doresc să lucreze, ele vor să beneficieze de aceeaşi libertate ca şi bărbaţii în alegerea unui loc de muncă, şi atunci când aleg să lucreze ar trebui să aibă aceleaşi şanse de a găsi locuri de muncă decente ca şi bărbaţii.

 

Astăzi, milioane de femei din întreaga lume fie se confruntă cu discriminarea în accesul la formare sau la un loc de muncă, fie sunt limitate la anumite profesii având şanse reduse de mobilitate, fie sunt remunerate mai puţin pentru o muncă de valoare egală sau se situează în imposibilitatea de a câştiga venituri suficiente pentru a se întreţine pe ele sau familiile lor. Aceste tipuri de inegalităţi privează femeile de posibilitatea de a face alegeri şi de a beneficia de oportunităţi în angajare şi sunt în opoziţie cu prevederile normative de dreptate şi echitate.

 

Eliminarea discriminării se află în centrul politicilor de ocupare ca o chestiune de justiţie socială şi drepturile omului.

 

Ce se înțelege prin egalitatea de gen pe piața muncii?

Prin egalitatea între femei și bărbați în relațiile de muncă se întelege accesul nediscriminatoriu la:

  • alegerea sau exercitarea liberă a unei profesii sau activităţi;
  • angajare pe orice loc de muncă vacant şi la orice nivel al ierarhiei profesionale;
  • promovare la orice nivel al ierarhiei profesionale;
  • informare, orientare şi consiliere profesională, programe de calificare/recalificare profesională, perfecţionare, specializare;
  • respectarea normelor de sănătate şi securitate în muncă, conform prevederilor legislaţiei în vigoare;
  • beneficii de natură salarială şi nesalarială;
  • sistemele de securitate şi asistenţă socială;

 

Alegerea sau exercitarea liberă a unei profesii sau activităţi. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației și locului de muncă este liberă. Este interzis și se sancționează contavențional condiționarea participarii unei personae la o activitate economică ori în alegerea sau exercitarea a unei profesii de apartenența sa la un anumit sex.

 

Potrivit CE, stereotipurile legate de sexe le limitează atât femeilor, cât și bărbaților posibilitatea de a-și alege studiile și profesia, ceea ce aduce la crearea unei piețe a muncii segregate pe baza sexului, unde ocupațiile dominate de femei sunt subevaluate față de ocupațiile dominate de bărbați. În plus, femeile care au copii urmăresc un orar de lucru mai scurt și mai flexibil pentru a se ocupa și de îngrijirea acestora. Angajare pe orice loc de muncă vacant şi la orice nivel al ierarhiei profesionale.

 

Toți salariații au dreptul la egalitate de șanse și de tratament în materie de angajare și exercitare a profesiei, fără discriminare fondată de sex. Potrivit legii persoanele fizice și juridice cu atribuții în medierea și repartizarea în muncă vor aplica un tratament egal tuturor celor aflați în căutarea unui loc de muncă, vor asigura tuturor persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă accesul liber și egal la consultarea cererii și ofertei de pe piața muncii, la consultanța cu privire la posibilitățile de ocupare a unui loc de muncă și de obținere a unei calificări și vor refuza sprijinirea cererilor discriminatorii ale angajator.

 

Angajatorii vor asigura confidențialitatea datelor privitoare la rasa, naționalitatea, etnia, religia, sexul, orientarea sexuală sau a altor date cu caracter privat ce privesc persoanele aflate în căutarea unui loc de mucă (ordonanța Guvernului 137/2000).

 

Promovare la orice nivel al ierarhiei profesionale

Legea stabilește obligația pentru angajatori să asigure egalitatea de șanse între angajați, femei și bărbați, în cadrul relațillor de muncă de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispoziții pentru interzicerea discriminărilor în regulamentele de ordine interioară ale unităților. De asemenea, angajatorii sunt obligați să îi informeze sistematic pe angajați, inclusiv prin afișare în locuri vizibile, asupra drepturilor pe care le au în ceea ce privește respectarea egalității de șanse și tratament între femei și bărbați în relațiile de muncă.

 

Informare, orientare şi consiliere profesională, programe de calificare/recalificare profesională, perfecţionare, specializare

Angajatorii au obligația de a asigura participarea la programme de formare profesională pentru toți salariații după cum urmează:

a) cel puțin o dată la 2 ani, dacă au cel puțin 21 de salariați;

b) cel puțin o data lă 3 ani, dacă au sub 21 de salariați.

Cheltuielile cu participarea la programele de formare profesională, se suportă de către angajatori. Angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariați elaborează anual planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanțolor salariaților. Salariații au dreptul să fie informați cu privire la conținutul planului de formare profesională.

 

 Respectarea normelor de sănătate şi securitate în muncă, conform prevederilor legislaţiei în vigoare

Respectarea normelor de sănătate şi securitate în muncă, conform prevederilor legislaţiei în vigoare. Angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariațior în toate aspectele legate de muncă. Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de răspundere în acest domeniu. Obligațiile salariaților în domeniul securității și sănătății în muncă nu pot aduce atingere responsabilității angajatorului.

 

Beneficii de natură salarială şi nesalarială;

Munca salariată reprezintă orice muncă prestată de posesorul forței de muncă fără a dispune de mijloace proprii de producție. Rezultatul muncii revine deținătorului mijloacelor de producție (angajatorului) care plătește, în schimb, salariul convenit prin contract, celui care prestează muncă. Având în vedere că, în baza contractului de muncă, muncitorul se angajează să presteze muncă pe o perioadă de timp în folosul angajatorului, noțiunea și conținutul salariului au fost îmbogățite, depășindu-se valoarea lui strict economică prin înglobarea unor elemente de protecție socială.

 

Sistemele de securitate şi asistenţă socială

Potrivit Ordonanței de urgență nr. 158 din 17 noiembrie 2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, completată și modificată, prin contribuția angajatorilor pentru asigurați (0,85%, aplicată la fondul de salarii sau, după caz, la drepturile reprezentând indemnizație de șomaj și asupra veniturilor supuse impozitului pe venit etc.) se constituie bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, utilizat pentru finanțarea concediilor medicale și indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate la care asigurații au dreptul dacă:

- desfășoară activități pe baza de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu, precum și orice alte activități dependente;

- desfășoară activități în funcții elective sau sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești;

- beneficiază de drepturi lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condițiile legii;

- persoane autorizate să desfășoare activități independente care încheie un contract de asigurări sociale.

 

Ce acţiuni le sunt interzise angajatorilor, fiind considerate discriminatorii?

Este interzisă discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care dezavantajează persoanele de un anumit sex, în legătură cu relaţiile de muncă, referitoare la:

  • anunţarea, organizarea concursurilor sau examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante;
  • încheierea, suspendarea, modificarea şi/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu; · stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa postului;
  • beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum şi la securitate socială;
  • informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională;
  • evaluarea performanţelor profesionale individuale;
  • promovarea profesională; · aplicarea măsurilor disciplinare;
  • dreptul de aderare la sindicat şi facilităţile acordate de acesta;
  • orice alte condiţii de prestare a muncii potrivit legislaţiie în vigoare;

 

Promovarea principiului egalității între femei și bărbați pe piața muncii

 

 

Accesul la un loc de muncă, recrutarea și promovarea

 

 

Angajatorii sau reprezentanţii acestora, care anunţă ocuparea unui post au obligaţia de a asigura accesul liber la toate etapele procesului de angajare tuturor persoanelor fără nici o deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe bază de sex.

Procesele de recrutare și promovare sunt cruciale pentru a intra pe piața forței de muncă, pentru a obține accesul către putere și pentru a accede la poziții de conducere. Cercetările sugerează faptul că societăţile care integrează cu succes jumătatea feminină a talentului disponibil în structurile lor interne de conducere obțin rezultate financiare mai bune. Realizarea acestuia presupune adoptarea unor politici şi practici pentru a asigura participarea femeilor la procesul decizional şi de guvernare la toate nivelurile şi în toate domeniile de activitate.

 

Legea română interzice şi sancţionează contravenţional:

- condiţionarea participării la o activitate economică a unei persoane ori a alegerii sau exercitării libere a unei profesii, de apartenenţa sa la un anumit sex;

- refuzul unei persoane fizice sau juridice de a angaja în muncă o persoană pe motiv că aparţine unui anumit sex, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;

- condiţionarea de sexul unei persoane a ocupării unui post prin anunţ sau concurs;

- discriminarea pe criteriul de sex în anunţarea, organizarea concursurilor, selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat;

- solicitarea testelor de sarcină pentru candidatele la diverse posturi pe piaţa muncii, precum şi folosirea maternităţii ca motiv de discriminare pentru selecţia candidatelor la angajare (există excepţii prevăzute de lege în cazul în care natura ori condiţiile particulare ale locului de muncă sunt interzise femeilor care sunt gravide sau alăptează);

- discriminarea unei persoane pe criteriul de sex la condiţiile raportului de muncă stabilite prin contract;

- discriminarea pe criteriul de sex la stabilirea şi modificarea atribuţiilor din fişa postului;

 

Formare, orientare și îndrumare

Prin egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă, din punct de vedere al formării şi perfecţionării profesionale, se înţelege accesul nediscriminatoriu la:

- Informare şi consiliere profesională;

- Programe de iniţiere, calificare, etc...;

- Perfecţionare, specializare şi recalificare profesională.

Programele de îndrumare şi de formare sunt o resursă cheie pentru succesul la locul de muncă şi pentru avansarea în cariera.

 

Salarizare egală pentru muncă de valoare egală.

Diferența de remunerare între femei și bărbați reflectă discriminarea continuă și inegalitățile de pe piața muncii, care în practică le afectează în special pe femei. Cauzele acesteia sunt complexe și interdependente. Chiar dacă au o calificare cel puțin la fel de bună cu cea a bărbaților, abilitățile femeilor nu sunt la fel de bine apreciate și avansarea lor este mai lentă, ceea ce duce la o diferență de remunerare între femei și bărbați.

Există o strânsă relație între politicile de remunerare, politicile de angajare, clasificarea și promovarea profesională precum și reglementarea timpului de lucru. Multe sporuri salariale depind de durata contractului de muncă (sporul de vechime), categoria profesională din care face parte lucrătorul (sporuri profesionale), calitatea sau cantitatea zilei de lucru realizate (spor pentru dăruire, flexibilitatea programului de lucru, sau pentru ore suplimentare). Această legătură intimă are ca efect negativ faptul că o politică discriminatorie în materie clasificării profesionale și a angajării atrag de asemenea o discriminare salarială.

 

Cele mai frecvente stereotipuri de gen care alimentează diferențele de salarizare între bărbați și femei.

De cele mai multe ori, diferențele de salarizare între bărbați și femei pe piața muncii se mențin din motive precum:

- Existența ocupațiilor dominate de femei care de cele mai multe ori sunt și cele mai slab calificate și puțin remunerate (lucrători de serviciu, asistenții de vânzări, personalul de secretariat sau cel de îngrijire).

- Accesul limitat la poziții de conducere / poziții ierarhic superioare care sunt mai bine remunerate.

- Repartizarea în mod inegal a responsabilităților privind familia și îngrijirea copiilor care cad mai mult în sarcina femeilor, ceea ce face ca femeile să recurgă într-o mai mare măsură decât bărbații la muncă cu timp parțial pentru a putea îndeplini simultan responsabilitățile în materie de muncă și familie, ceea ce determină venituri mai mici pentru femei.

La nivel de organizație diferențele de salarizare apar și prin:

- acordarea unei remunerații diferite pentru aceleași posturi sau pentru posturi similare;

- stabilirea unor funcții și remunerații diferite pentru aceleași ocupații sau pentru ocupații similare

- subevaluarea abilităților, competențelor și responsabilităților asociate cu posturi considerate „feminizate”.

 

Sursa: www. dpus.usv.ro

 

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top