Community. Intelligence. Development.

Proiecte in implementare

May 18, 2018

Discriminarea / Stereotipuri



 

Discriminarea / Stereotipuri

 

Din punct de vedere psihologic, stereotipul este un produs pur cognitiv.

Discriminarea înseamnă comportament, acțiune, și anume, o conduită care este îndreptată împotriva intereselor unei/unor persoane în virtutea unor criterii irelevante. Cum discriminarea este interzisă prin lege, ea are, azi, și o definiție juridică.

În România, potrivit legii nr. 324 din 14 iulie 2006, prin discriminare se înțelege “orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată , precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice”.

 Azi discutăm mai frecvent despre limitarea accesului pe piața muncii (vârstnicii, femeile, romii sunt între cei expuși), salarizare discriminatorie (femeile, tinerii), segregare școlară (copii romi, copii cu dizabilități), acces în spații publice (romii).

Discriminarea este actul prin care se manifestă inegalitatea șanselor.

 

Drumul de la stereotip la discriminare

Observăm că sunt mai vulnerabile la discriminare categoriile de persoane care sunt totodată ținta unor stereotipuri negative. Constatarea a alimentat interesul pentru căutarea unei relații de cauzalitate între stereotip și discriminare. Răspunsul la această ipoteză a fost formulat în urmă cu mai multe decenii, în urma unor experimente sociale. Unul dintre cele mai citate este cel realizat de cercetătorul american Richard La Piere în anul 1920. Studiul a fost efectuat într-o epocă în care, după un val de imigrație masivă a chinezilor în SUA, se dezvoltase un stereotip negativ puternic față de această etnie.

La Piere, însoțit de un cuplu de chinezi, a traversat Statele Unite, oprindu-se într-un număr de peste 60 de moteluri, hoteluri etc. și în peste 180 de restaurante. Cei trei au notat cu meticulozitate felul în care au fost tratați în fiecare loc dintre cele menționate. Într-un singur local au fost refuzați („nu primim chinezi”). Ulterior, La Piere a expediat chestionare tuturor localurilor vizitate, întrebând dacă ar servi clienți chinezi. Au răspuns 128 dintre cei chestionați, iar dintre aceștia 92% au spus că nu ar servi chinezi. Înțelegem, așadar, că nu se poate vorbi în termeni de cauză-efect atunci când discutăm relația dintre stereotip și discriminare. Ce este sigur, însă, este că discriminarea încolțește pe terenul fertilizat de stereotipul negativ.

Pe teritoriul fostei Iugoslavii războiul civil din anii ’90 a fost stârnit prin alimentarea sentimentelor de ură interetnică și interconfesională. O cercetare realizată în anii premergători declanșării conflictelor armate privind comportamentul mass-media, dezvăluie faptul că televiziunea sârbă (de la Belgrad) și cea croată (Zagreb) au “lucrat” la stereotipurile etnice: jurnaliștii sârbi asociau etnia croaților atunci când aceștia erau implicați în crime după cum procedau și cei croați care acționau în oglindă, încercând să stereotipizeze sârbii ca fiind criminali. Campania de stigmatizare etnică a avut un efect mult mai cumplit decât discriminarea, dar demonstrează rolul stereotipurilor negative în motivarea comportamentelor ostile față de semeni.

Putem, deci, să spunem că discriminarea depinde de existența stereotipului. Se poate, atunci, deduce că dacă am reuși să neutralizăm stereotipuri, am putea preveni dezvoltarea discriminării. Dar este, oare, posibil să intervii asupra stereotipurilor?

Efectele discriminării asupra copiilor

În ghidul “Educație multiculturală. Copiii romi în școală” editat de Organizația Salvați copiii, psiholoaga Diana Ureche, dedică un capitol efectelor pe termen lung ale discriminării asupra copiilor. Fără a prevedea efectele, discriminarea poate percepută ca un act de o gravitate mai mica sau de o însemnătate mai mică. Astfel, îndrumarul menționează câteva dintre efectele imediate, de termen mediu și de durată:

 

Scăderea self-esteemului / imaginii de sine

- este un cumul de sentimente de inferioritate, pe care copilul îl interiorizează, atunci când aude că nu e în stare, că nu e bun, atunci când i se arată că e în plus în clasă. Copilul începe să se perceapă mai prejos decât ceilalți și nu-și mai apreciază progresul. În funcție de cât de frecvent e supus discriminării, este posibil să ajungă la izolare în grup și chiar la abandon școlar.

 

Agresivitatea

- discriminarea este, în toate condițiile, un act de agresiune împotriva celui discriminat. Este foarte posibil ca un copil să răspundă cu agresivitate, la rândul lui, în încercarea de a se apăra. Agresivitatea se poate extinde, ca reacție de răspuns, la orice tip de interacțiune cu profesorii sau colegii, dar și în alte contexte.

 

Anestezia sentimentelor

- poate fi determinată de prejudecățile celorlalți. Dacă, orice ar face, copilul rămâne “țiganul tot țigan”, dacă oricât ar fi progresat el este “un handicapat” sau “nebunul”, se va obișnui să ignore feed-back-ul, să își blocheze sentimentele pe care acesta le generează, astfel încât să blocheze suferința.

 

Negarea apartenenței la identitate

- fie că vorbim de identitatea etnică, fie că vorbim de identitatea dată de orientarea sexuală, copilul va tinde întâi să ascundă cine este, apoi poate să își nege lui însăși această apartenență și va căuta alte identități, ceea ce îi poate provoca tristețe, frustrare sau furie.

 

Depresia

- suspus stigmatului, copilul poate dezvolta o stare de tristețe profundă. Poate deveni apatic (“ce sens are să învăț”), dezinteresat de orice se întâmplă în jur, pesimist, exagerat autocritic (“nu știu să fac nimic bun”), își poate ignora orice succes și, în final, fără a primi asistență, se va auto-izola de restul grupului. Dependența de substanțe (alcool, tutun, droguri) - în cazul elevilor de gimnaziu sau de liceu, lipsa de recunoaștere a eforturilor, a progreselor și etichetarea lor continuă îi poate determina să-și satisfacă nevoile emoționale prin consum și abuz de substanțe, mai ales în condițiile în care el devine cool, capătă noi prieteni, poate părea mai “matur” în ochii colegilor.

 

Tulburările de alimentație (bulimia, anorexia)

Un alt efect care poate să apară este anxietatea

- este instalarea unei stări de neliniște, teamă difuză, fără un motiv bine determinat, care alimentează stări de frică legate de diferite subiecte. Pot apare frica de spații largi, de a ieși din casă, de a utiliza transportul în comun etc. Uneori, aceste frici, denumite fobii, devin atât de intense, încât persoana dezvoltă blocaje în a acționa, la examene, în fața unor persoane sau în diverse perioade dificile.

 

Prevenirea discriminării.

Modificarea/neutralizarea stereotipurilor

Stereotipurile culturale sunt dependente de contextul în care există. Cu alte cuvinte, se poate întâmpla ca un stereotip să se modifice ca efect al unor schimbări în societate, ceea ce înseamnă că e posibil și ca un stereotip să se stingă. În Anglia epocii victoriene, o femeie divorțată era puternic stigmatizată de societate, ceea ce făcea ca accesul în viața socială să le fie mult limitat în comparație cu cel al femeile necăsătorite și, respectiv, al celor căsătorite. Din acest puternic stereotip negativ nu a mai rămas, azi, decât o amintire. Schimbarea a fost legată și de continua relaxare a formelor de reglementare a divorțului. De la legalizarea divorțului în Anglia, – în 1857 – numărul divorțurilor a cresut de la 369 în 1890 la 560 în 1900; azi, rata divorțurilor în Anglia a atins 40-50% din totalul căsătoriilor. Această liberalizare legislativă a contribuit și la o diminuare a stigmei pe care o suportă o femeie divorțată10. (Hurvitz, 2004).

Transformarea unui stereotip nu poate însă să fie pusă pe seama unei singure modificări de context decât extrem de rar. Percepția colectivă depinde de obicei de mai mulți factori, deci intervenția asupra unuia singur nu e suficientă pentru a produce efecte importante. Asta nu înseamnă că sterotipurile nu pot fi transformate sau neutralizate, ci doar că intervenția presupune luarea în considerare a cât mai multor factori relevanți.

 

Intervenții la nivelul grupului.

De asemenea, mediul academic a stabilit că nu există un model unic pentru a reduce stigma și stereotipul. Au fost identificate (Heatherton, 2003) câteva modele posibile de intervenție a căror eficiență depinde de natura stereotipului.

“Suprimarea sterotipului” este o formă de intervenție care vine în sprijinul persoanelor care s-au decis să se elibereze cu forțe proprii de un stereotip. Persoana care vrea să se “trateze” trebuie să își asume un efort conștient de autocenzurare a formelor de exprimare ale stereotipurilor. Efortul poate să înceapă cu un control al expresiilor stereotipe folosite în vorbire: să folosească “rom” în loc de “țigan”, “persoană cu dizabilități” în loc de “handicapat”, “maghiar” în loc de “bozgor” etc.

Modelul “contabil” se referă la o expunere treptată la situații care sunt în conflict cu stereotipul; soluția este recomandată în combaterea sterotipurilor consolidate; contrazicerea netă a unui asemenea stereotip este, de obicei, rejectată de purtător, diferența dintre propria percepție și viziunea aternativă fiind prea mare pentru a putea fi acceptată. Expunerea repetată la informații despre elevi romi va eroda ideea că romii nu vor să meargă la școală.

Modelul “subtipologizării” presupune segmentarea “stereotipului” în categorii componente: în România, romii înseamnă un număr mare de “neamuri”: vătraşii (13,8%), căldărarii (5,9%), rudarii (4,5%), spoitorii (3,7%), mătăsarii (3,2%), ursarii (2,7%), cărămidarii (1,5%), gaborii (1,4%), florarii (1,2%); o asemenea subîmpărțire are ca efect slăbirea stereotipului.

Modelul “exemplar” pleacă de la ideea că stereotipurile sunt legate de persoane reprezentative (model); dacă imaginea acestora este contrapusă unei alte persoane cu forță de model, din coliziune poate să se obțină erodarea sterotipului. Un exemplu poate fi promovarea în premieră a unei femei pe o bancnotă, și anume a unei femei care să fie altceva decât “modelul” de femeie care apare cel mai frecvent în paginile tabloidelor și al emisiunilor de divertisment de la televizor – prima femeie neurochirurg din lume.

Intervenții la scara societății. Un stereotip adânc înrădăcinat în cultura unei societăți nu se schimbă decât dacă eforturile pentru neutralizarea lui iau în calcul toate condițiile din respectiva cultură care pot avea un impact asupra acestuia: legislație, campanii de informare, campanii dedicate erodării stereotipurilor, campanii pentru mobilizarea celor afectați de sterotip, educarea tinerelor generații într-un spirit care să prevină formarea de stereotipuri etc. O intervenție de o asemenea amploare presupune și o perioadă de timp a cărei unitate de timp să ajungă să fie măsurată în generații.

In Statele Unite, la jumătatea secolului XX, când mișcarea împotriva discriminării populației afro-americane a luat proporții de masă, rasismul era protejat legal în unele state ale federației. Totodată, mentalitatea populației albe era, îndeobște în sudul Statelor Unite, impregnată de stereotipuri rasiste. Asasinatele împotriva negrilor nu erau, în acea epocă, evenimente excepționale.

Un moment care a devenit simbolic pentru mișcarea pentru drepturi civile e legat de un gest care poate să pară banal: într-un autobuz, Rosa Parks, o femeie de culoare care a refuzat să-și cedeze locul unui alb, a fost arestată. Incidentul a declanșat solidarizarea populației afroamericane din localitate, care a boicotat transportul în comun, după care au susținut cazul în justiție; dimensiunea mișcării pentru drepturi civile a câștigat din acel moment cu totul alte proporții pe întreg teritoriul Statelor Unite; mulți militanți au fost arestați, unii au fost asasinați, dar sacrificiile nu au descurajat activiștii.

În timp, legile rasiste au fost abrogate și au fost consolidate legile care protejează drepturile omului și egalitatea de șanse. Pentru a determina societatea să aplice noile legi a fost nevoie de alte campanii; a fost nevoie de investiții majore ale guvernului federal în programe de alfabetizare a copiilor proveniți din medii extrem de sărace, de campanii culturale și de foarte multe alte categorii de activități.

De la arestarea Rosei Parks până la alegerea afroamericanului Barack Obama ca președinte în 2009 au trecut 54 de ani. Rasismul nu a dispărut în Statele Unite, dar se poate spune că a devenit minoritar, odată ce majoritatea populației l-a votat pe Obama. Acest exemplu demonstrează, pe de o parte, că stereotipurile, oricât de adânc înrădăcinate ar fi, pot fi controlate și, pe de altă parte, ne permite să înțelegem amploarea eforturilor pe care o societate trebuie să le facă pentru a se elibera de fantomele din mentalitate.

 

Sursa: https://www.prois-nv.ro

 

 

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top