Community. Intelligence. Development.

Proiecte in implementare

May 10, 2018

EGALITATE DE SANSE IN ANTREPRENORIAT



 

 
 EGALITATE DE SANSE IN ANTREPRENORIAT 
 

 

 

Antreprenoriatul femeilor a fost recunoscut în ultimul deceniu ca o importantă sursă neexploatată de creştere economică. Femeile creează noi locuri de muncă pentru ele însele şi pentru alţii şi prin prisma particularităţii cognitive şi afective specifice femeilor oferă societăţii soluţii diferite la probleme de management, organizare şi afaceri dar şi de exploatare a oportunităţilor antreprenoriale. Totuşi femeile încă reprezintă o minoritate în totalul antreprenorilor români.
 
Există diferenţe bazate pe gen –asa cum arata studiile europene – si conform acestora întreprinderile feminine au o durată şi o mărime mai mică decât cele conduse de bărbaţi şi se concentrează pe sectoarele tradiţionale ale activităţii economice.
 
În plus, se observă diferenţe semnificative în privinţa dezvoltării activităţilor antreprenoriale de către femei şi bărbaţi, diferenţieri identificate în rolurile sociale jucate preponderent de către cele două sexe, roluri care oferă posibilităţi diferite de dezvoltare şi acces la cunoaştere şi implicit viziuni economice diferite. De asemenea, femeile se axează pe crearea întreprinderilor mici, cu un număr mic de angajaţi şi profituri scăzute, în timp ce bărbaţii vizează într-o mare măsură, întreprinderi mari, cu un potenţial mai ridicat.
 
Cu toate acestea, toate procedurile care sunt utilizate într-o întreprindere socială trebuie să se alinieze standardelor manageriale ale oricărei entităţi economice. Economia socială nu poate înlocui ecuaţia de cumpărare a beneficiarului produselor sau serviciilor sale, bazată în principal pe calitate, preţ şi raportul dintre aceşti doi parametri dar îi poate oferi acesteia o variabilă în plus.
 
Un element pozitiv suplimentar care rezultă din participarea femeilor la o întreprindere socială este dobândirea competenţelor, care, eventual, vor fi valorificate în ocuparea ulterioară, în alte domenii ale carierei lor profesionale. O întreprindere socială poate servi ca un instrument pentru asigurarea posibilităţii de menţinere şi creştere a performanţei pe piaţa muncii.
  
Este necesară dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru sprijinirea funcţionării zilnice a entităţilor de economie socială. Aceste servicii vor contribui, în mod semnificativ, la consolidarea şi dezvoltarea ulterioară a sectorului, deoarece reprezintă şi condiţia fundamentală pentru dezvoltarea organizaţiilor deja existente şi funcţionarea lor mai organizată şi mai eficientă.
 
Lipsa specialiştilor cu experienţă şi a expertizei în acest sector economic în curs de dezvoltare, face necesară crearea reţelelor de cooperare între organizaţii, în vederea promovării schimbului de experienţă şi a adoptării bunelor practici, atât de către organizaţiile care îşi desfăşoară activitatea în aceeaşi ţară, cât şi de organizaţiile de antreprenoriat social care dezvoltă acţiuni la nivel european.
 
Includerea în reţele a organizaţiilor este necesară atât pentru promovare cât şi pentru dezvoltarea acţiunilor şi iniţiativelor antreprenoriale comune, pentru a elimina stereotipurile negative care, eventual, au fost create de lipsa de organizare sau de dezvoltarea ineficientă şi gestionarea incorectă a unor activităţi antreprenoriale în sectorul economiei sociale.
 
Având în vedere, atât reglementările legislative ale Comisiei Europene cât şi tipurile reprezentative de persoane juridice ale întreprinderilor sociale, în România ar fi necesară promovarea unui nou tip asociativ de persoană juridică, capabil să combine scopul social, democraţia şi statutul comercial, şi prin urmare, să poată armoniza satisfacerea nevoilor de interes public cu cerinţele pieţei şi ale condiţiilor economiei moderne.
 
Cooperativa poate funcţiona ca întreprindere socială, având scop economic, putând combina funcţionarea socială cu:
a) incluziunea socială şi profesională a persoanelor sau a grupurilor dezavantajate pe piaţa muncii şi
b) producţia economică prin intermediul activităţilor de servicii. Cooperativa furnizează atât servicii de formare cât şi locuri de muncă pentru persoanele marginalizate sau care aparţin grupurilor social vulnerabile.
 
În special, în ceea ce priveşte femeile, crearea cooperativelor constituie o soluţie pozitivă pentru participarea şi integrarea lor pe piaţa muncii, având în vedere că formele de
 
întreprindere sociale sunt caracterizate de modul participativ de funcţionare, repartizare a responsabilităţilor şi flexibilitate.
 
La nivelul potenţialilor beneficiari ai serviciilor oferite de economia socială există o percepţie relativ pozitivă a potenţialilor antreprenori sau angajaţi ai întreprinderilor de economie socială , persoanele provenind din categoriile vulnerabile fiind etichetate ca având o pregătire profesională precară. Ca atare, o componentă strategică ar trebui să vizeze investiţia în instruirea acestor persoane abia apoi integrarea lor în muncă, în parteneriate cu mediul privat. Calitatea profesională a potenţialului angajat sau furnizor de servicii şi adecvarea sa la cerinţele beneficiarului acestor servicii sunt criterii care prevalează.
 
Există o piaţă locală de desfacere a produselor sau serviciilor unei potenţiale întreprinderi sociale. Această piaţă are particularităţi în raport cu statusul social al celor ce o compun dar şi în raport cu situaţiile obiective care o determină. Dincolo de interesul ridicat, există limite, impuse de obiectul produselor sau serviciilor oferite.
Ca atare trebuie evaluat cu grijă potenţialul real oferit de o piaţă, evaluată atât cererea cât şi oferta şi luată o decizie în funcţie de toţi factorii importanţi implicaţi în stabilirea unei relaţii comerciale viabile. Relatia persoane vulnerabile – practicieni – potenţiala piaţă de desfacere ne oferă imaginea unei oportunităţi certe care trebuie exploatate în condiţiile identificării şi valorificării avantajelor relative de care o întreprindere de economie socială dispune, a argumentului social. Politicile egalităţii de şanse, bazându-se pe dispoziţia din Tratatul de la Roma privind remuneraţia egală pentru muncă, au jucat un rol principal în promovarea participării egale a femeilor pe piaţa muncii şi, în general, la dezvoltarea economică, deoarece participarea şi activarea lor pe piaţa muncii implică o valorificare mai bună a resurselor umane. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că evoluţia observată, deşi importantă, pare a fi insuficientă pentru eliminarea discriminărilor de gen în ocuparea forţei de muncă.
 
Decalajul remuneraţiilor între bărbaţi şi femei pentru munca de valoare egală şi inegalitatea de şanse privind evoluţia profesională reprezintă numai două dintre fenomenele care reflectă discriminările care afectează traseul şi evoluţia profesională a femeilor, alături alţi indicatori precum rata de ocupare a femeilor pe piaţa muncii sau cea a şomajului.
 
În cadrul efortului total al Uniunii Europene pentru creşterea competitivităţii economiei, activitatea antreprenorială se află într-o poziţie centrală, din moment ce reprezintă calea unică pentru dezvoltarea echilibrată şi durabilă. Crearea noilor întreprinderi sporeşte posibilitatea celor care vor supravieţui să se dezvolte şi, în cele din urmă, să contribuie la dezvoltarea economică.
 
Bineînţeles, antreprenoriatul deţine un rol principal şi în creşterea ratei de ocupare, UE proiectând programe care oferă stimulente (de ex., subvenţii) pentru consolidarea auto-ocupării, în vederea promovării inovării şi a creării noilor locuri de muncă. În ultimul deceniu, au fost elaborate destule studii de explorare a antreprenoriatului feminin, cele mai multe dintre acestea fiind axate pe formularea concluziilor, pentru a face cunoscute caracteristicile  specifice ale acestuia şi factorii care îl afectează, precum şi pentru a prezenta nevoia de aplicare a politicilor de dezvoltare pentru consolidarea acestuia.
 
Prin urmare, în timp ce întreprinderile moderne sunt abordate ca un pilon principal al economiei, până de curând, antreprenoriatul nu a fost explorat şi din perspectiva dimensiunii de gen. De obicei, nu s-a acordat atenţie la modul în care factorul “gender” se asociază cu o dificultate sau ca o facilitate în abordarea provocărilor pieţei sau dacă afectează metodele de producţie selectate şi strategiile utilizate.
Antreprenoriatul feminin prezintă diferenţe faţă de cel al bărbaţilor. Una din cauzele acestor diferenţe e aceea a influenţei experienţelor personale la nivelul antreprenoriatului, al manierelor de manifestare a spiritului antreprenorial. Rolurile sociale şi poziţiile bărbaţilor şi femeilor diversifică şi particularizează experienţele personale şi prin urmare, modul în care abordează, se răsfrâng în mod diferit asupra manierei în care utilizează şi valorifică oportunităţile antreprenoriale.
 
Din concluziile principale care decurg din studii privind antreprenoriatul feminin, se observă ca:
- întreprinderile feminine au o durată şi o dimensiune mai mică decât cele ale bărbaţilor
-  întreprinderile feminine se concentrează pe domenii tradiţionale de activitate economică
- prezenţa femeilor care se implică în activităţi antreprenoriale, fie ca angajatoare, fie ca auto-ocupate este mult mai scăzută decât cea a bărbaţilor … în ciuda progresului semnificativ, observat în ultimii ani
-  se observă o diferenţă dintre sexe (gender gap) în ceea ce priveşte dezvoltarea activităţii antreprenoriale şi motivele importante pentru aceasta diferenţă intensă, se identifică în rolurile sociale ale celor două sexe, care oferă posibilităţi diferite privind accesul la cunoaştere, însă şi la dezvoltarea economică.
 
Concret, mai puţin de 30% dintre IMM-urile din Europa, sunt conduse de femei şi femeile sunt responsabile numai de 1/3 dintre întreprinderile nou înfiinţate. Aria scăzută a spiritului antreprenorial feminin devine mai vizibilă în cazurile întreprinderilor mari, deoarece femeile sunt mai active în domeniul înfiinţării întreprinderilor mici (atât în dimensiune cât şi în vârstă) cu puţin personal şi profituri mici. Mai mult decât atât, având în vedere că femeile continuă să fie împovărate cu marea parte a obligaţiilor de familie, dispun de timp limitat pentru ocuparea lor profesională şi astfel, frecvent, optează pentru munca cu fracţiune de normă sau auto-ocupare la domiciliu, deoarece efortul pentru echilibrarea vieţii profesionale şi a celei de familie reprezintă factorul limitator pentru iniţierea unei activităţi antreprenoriale integrate care, în mod clar, este mai exigentă.
 
Stimulentele femeilor pentru iniţierea activităţii antreprenoriale, constituie un factor suplimentar de diferenţiere în comparaţie cu cele ale bărbaţilor. În special, pentru cea mai mare parte a femeilor antreprenori, «nevoia» a reprezentat motivaţia principală (antreprenoriatul „de nevoie”), deoarece înfiinţarea unei întreprinderi este soluţia alternativa, preferată de cele mai multe femei aflate în căutarea unui loc de muncă. In contextul celor de mai sus, decurge că antreprenoriatul feminin şi masculin, variază considerabil, în ceea ce priveşte caracteristicile acestora (stimulente, tip şi dimensiune a întreprinderilor, etc.).
 
Cu toate acestea, un mare interes prezintă identificarea motivelor care conduc la această diferenţiere, multe dintre aceste motive fiind provenite din evoluţiile culturale şi percepţiile sociale (stereotipuri pentru rolul de gen). Desigur, trebuie remarcat faptul că antreprenoriatul feminin este influenţat, în mod direct, atât de poziţia femeilor cât şi de rolul antreprenoriatului în cadrul societăţii. Consolidarea şi promovarea antreprenoriatului feminin constituie obiectivul principal pentru realizarea unei politici economice, într-adevăr, de dezvoltare. Deci, în acest context, la nivel european şi naţional se dezvoltă iniţiative şi acţiuni pozitive, în vederea promovării participării echilibrate a bărbaţilor şi femeilor la evoluţia profesională şi asumarea poziţiilor de responsabilitate, precum şi a furnizării de servicii cu scop de facilitare a femeilor şi bărbaţilor pentru echilibrarea vieţii de familie şi a celei profesionale.
 
Prin implementarea acţiunilor pozitive, însă şi prin promovarea egalităţii de gen,în general, se observă un impuls al antreprenoriatului feminin, însă, în niciun caz, participarea femeilor la activitatea antreprenorială nu poate fi considerată ca fiind egală cu activitatea antreprenorială a bărbaţilor. Studiul rolului social al sexelor, în general, însă şi al restricţiilor de gen, care se observă, în special, în diferite sectoare de activitate umană, au condus la evidenţierea obstacolelor – factorilor de obstacol pentru dezvoltarea antreprenoriatului feminin. Barierele vizibile sau – de obicei – invizibile (invisible barriers) provin din percepţiile stereotipe pentru capacitatea de dezvoltare a activităţii antreprenoriale de către femei. În special, segregarea profesiilor în «masculine» şi «feminine», precum şi percepţia privind incompatibilitatea antreprenoriatului cu obligaţiile de familie, însă şi «imaginea feminina» a femeii, continuă să reprezinte fenomene caracteristice care evidenţiază conservatorismul societăţilor în multe nivele ale vieţii de zi cu zi.
 
Percepţiile care vor femeile mai capabile în lucrările de birou şi bărbaţii în poziţii de conducere şi luare de decizii, nu au dispărut.Prin urmare, „blocajul” femeilor în roluri stereotipe, reproduse din generaţie în generaţie, reprezintă factorul principal de descurajare a acestora privind dezvoltarea iniţiativelor antreprenoriale - bariere specifice. Principalul factor restrictiv pentru dezvoltarea antreprenoriatului de către femei, sunt obligaţiile de familie care limitează posibilităţile de cercetare continuă, reţelizare, formare şi, în general, de activităţi care pot ajuta la dezvoltarea şi îmbunătăţirea întreprinderii.
 
În plus, lipsa de modele de roluri (role models) în spaţiul de afaceri este un factor de barieră pentru dezvoltarea activităţii antreprenoriale de către femei. Fenomenul de auto-ocupare şi antreprenoriat este realimentat, la un moment dat, de cultura antreprenorială şi eficienţa care rezultă din modelele antreprenoriale tradiţionale. Un obstacol la fel de important pentru dezvoltarea activităţii  antreprenoriale de către femei, pare a fi gradul de încredere în sine, deoarece influenţează în mod semnificativ opţiunile lor profesionale.
 
Antreprenoriatul este strâns legat de încrederea în sine, deoarece decizia de a crea şi administra o întreprindere, de obicei, este caracterizată printr-o incertitudine cu privire la gradul de reuşită sau de eşec în viitor. De asemenea, o problemă-barieră esenţială pentru iniţierea şi dezvoltarea activităţii antreprenoriale este lipsa de capital, atât economic cât şi social sau informaţional, de cunoştinţe. În special, în ceea ce priveşte capitalul economic, femeilor le este dificil să-l concentreze, deoarece pe de o parte responsabilităţile de familie obligă femeia sa lucreze în sectoare care oferă salarii scăzute şi pe de alta parte deoarece evită marile obligaţii de împrumuturi. Însă, chiar şi atunci când femeile reuşesc sa concentreze capitalul, de obicei, valoarea acestuia (capital scăzut) oferă doar posibilitatea de a derula activităţi cu perspective reduse de dezvoltare.
Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că «femeile sunt mai dispuse decât bărbaţii să-şi asume riscuri de afaceri, atunci când trebuie să promoveze un produs nou sau să introducă o inovaţie». În cadrul studiului realizat în anul 2007 cu tema «Rolul antreprenoriatului în viaţa femeilor» de către Centrul Internaţional de Educaţie a Adulţilor şi Centrul de Informare pentru Drepturile Femeilor [Phocéen Centre d'Information du Droit des Femmes Phocéen (CDIF)] a evidenţiat că dificultăţile cu care se confruntă femeile de afaceri se refera la lipsa de experienţă în planificarea economică (o rată de 27.55%) şi în influenţa lor asupra personalului (o rată de 24.48%). Referitor la discriminările la care sunt expuse femeile de afaceri, în principal, se observă în sectorul de industrie şi construcţii, transporturi şi telecomunicaţii, hoteluri şi restaurante, în timp ce un număr mai mic de cazuri discriminatorii, apar în sectorul de agricultură.
 
Dificultăţile întâmpinate de femei la iniţierea întreprinderii sunt legate de lipsa de formare relevantă (o rată de 29.59%), luarea creditelor (o rată de 27.55%), lipsa de experienţă în planificarea financiară (20.42 %), lipsa de garanţii (21.42%) precum şi lipsa de mentoring şi consiliere (1.02%). Motivaţia pentru iniţierea unei întreprinderi este identificată în nevoia de venit suplimentar (o rată de 35.71%), în nevoia de independenţă mai mare, (o rată de 28.57%), în soluţia alternativă privind şomajul (22.44%), în exemplele pozitive de antreprenoriat (7.14%), în specializarea în domeniul respectiv (5.10%) şi, în cele din urmă, în menţinerea tradiţiei de familie (o o rată de 1.04%). În consecinţă, evidenţiem că tendinţele şi caracteristicile antreprenoriatului, şi, în special, ale antreprenoriatului feminin, în combinaţie cu barierele şi dificultăţile cu care se confruntă femeile care dezvoltă o activitate antreprenorială, precum acestea au fost prezentate, au constituit obiectul de studiu pentru proiectarea politicilor europene şi naţionale.
 
Reprezentarea scăzută a femeilor în spaţiul de afaceri, are ca rezultat privarea de beneficii pe care le-ar putea avea din administrarea unei  întreprinderi şi, concomitent, înseamnă o mare pierdere de profit pentru economia fiecărei ţări şi a Europei, în general. Un pas important pentru dezvoltarea în continuare a antreprenoriatului feminin, reprezintă implementarea programelor de consolidare care vor avea în vedere nevoile specifice şi condiţiile existente la nivel local, asigurând accesul tuturor femeilor la antreprenoriat. Bunele practici propuse şi iniţiativele de dezvoltare implementate, precum rezultă din cercetări, contribuie, de-a lungul timpului, la consolidarea antreprenoriatului feminin.
 
Cu toate acestea, prezintă interes şi evaluarea acestora de către beneficiare, în vederea explorării unor eventuale deficienţe şi nevoi suplimentare care nu au fost încă identificate. Explicaţia pentru nivelul relativ scăzut de dezvoltare a antreprenoriatului în România se identifică,în principal, în limitările, barierele şi lacunele cu care se confruntă întreprinderile mici în ceea ce priveşte resursele, sensibilitatea / vulnerabilitatea lor la schimbările din mediul de afaceri şi incertitudinea privind factorii de creştere şi mecanismele care favorizează dezvoltarea afacerilor. ( datele apartin Studiului realizat de SC EVOLVIS SRL.  -“Egalitatea de sanse-analiza bunelor practici de egalitate de șanse dezvoltate în cadrul programelor de antreprenoriat feminin şi economie sociala…“)

  

Expert antreprenoriat

Dima Mihaela

 

 

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top