Community. Intelligence. Development.

Proiecte in implementare

Aug 10, 2018

De ce creativitate?



 

De ce creativitate?

 

In functie de punctul de vedere al conducerii, viitorul afacerilor poate sa fie ingrozitor sau entuziasmant.  Mai demult, viata in domeniul afacerilor era destul de simpla, asemeni unei calatorii linistite cu trenul care oprea in fiecare gara conform orarului. Acum, domeniul afacerilor poate fi asimilat unui „montagne russe” fara balustrade. Niciodata presiunea nu a fost atat de mare. Este vorba de presiunea competitiei, deoarece apar pe piata mai multe idei noi, mai multi concurenti, de presiunea costurilor, deoarece clientii cer mai mult la preturi mai mici, de presiunea serviciilor conexe, deoarece clientii mai vor si servicii de excelenta calitate pe langa produse ieftine si bune si , in fine trebuie mentionata si presiunea timpului deoarece tehnologiile infloritoare fac ca totul , de la comunicatii pana la ciclurile de fabricatie sa se desfasoare in intervale din ce in ce mai scurte.
La toate aceste probleme exista un singur raspuns: creativitatea.  Nu este de loc fantezista afirmatia ca , fara creativitate foarte putine dintre firmele care exista astazi vor mai exista si peste cativa ani . Cheia este „schimbarea” , „adaptarea” iar inovatia este cerinta esentiala pentru ca o firma sa nu se indrepte spre faliment atunci cand se preconizeaza un nou val de schimbari. Fara creativitate se apeleaza mereu la aceleasi procedee rasuflate. Nu este suficient ca directorul unei firme sa se intinda comod in fotoliul sau de piele si sa spuna  : „Daca un lucru nu este stricat, n-ai de ce sa umbli la el”. Problemele se schimba sub ochii nostri iar concurenta se intensifica pe zi ce trece. Prin urmare creativitatea nu este numai o jucarie frumoasa, ci un factor de supravietuire.
Bineinteles, este usor de afirmat ca pentru orice afacere este nevoie de creativitate, dar este cu totul altceva a te ocupa de aceasta problema. O solutie relativ simpla ar fi angajarea rapida a unor persoane creative. Nu e o idee rea, insa adevarul este ca toti dispunem de mai multa creativitate decat folosim in general.
 
 
Din pacate exista o serie de motive pentru  care  creativitatea este franata: fie nu este momentul potrivit al zilei, fie cei cu care lucram pot fi obositi sau stresati sau plictisiti. Dar cel mai rau este ca potentialul creativ natural al oamenilor este suprimat datorita unei combinatii intre socializare – este adesea recomandabil sa scada creativitatea pentru a creste sansele de supravietuire – si educatie, care , in general vizeaza obtinerea raspunsului cerut , mai degraba decat a unei solutii creative. Evident , nu este nimic rau in aceasta, atat doar ca devine un obstacol atunci cand avem nevoie de creativitate.
In general, creativitatea oamenilor este mai usor de impiedicat decat de dezvoltat.Facem asta la tot pasul. Prin urmare nu este de loc surprinzator faptul ca se impun unele constrangeri sociale in calea creativitatii. In educatie, bunaoara, creativitatea este privita cu neplacere deoarece merge impotriva rezultatelor dorite de sistem. Procesele educative sunt astfel gandite , incat sa-i faca pe tineri sa treaca prin niste examene. Asta inseamna sa-i determine sa dea raspunsul urmarit de examinatori. Nu cel mai original raspuns, nu cel mai creativ, ci singurul raspuns corect de pe lista de raspunsuri. Iar in viata reala nu este asa. Orice problema, orice cerinta poate avea mai multe raspunsuri corecte . Nevoia de creativitate apare atunci cand raspunsul corect nu este multumitor
Totusi , in lumea afacerilor, creativitatea – in orice domeniu s-ar manifesta aceasta – reprezinta posibilitatea detasarii de ceilalti, posibilitatea obtinerii unor profituri peste medie, si , de ce nu , in situatii extreme posibilitatea supravietuirii unei firme.
Creativitatea este  procesul cognitiv prin care se dezvolta o idee, un concept, o descoperire care este vazuta ca o noutate de catre creatorul ei sau de catre o audienta avizata. Teresa Amable sustine urmatoarea teorie: „creativitatea nu este o calitate a unei persoane, este calitatea ideilor, comportamentelor sau produselor”.
Creativitatea este esentiala in rezolvarea problemelor , deoarece , prin aceasta se obtin inovatii deosebit de importante atat in cadrul domeniului organizational, cat si
 
in celelalte domenii. Creativitatea da nastere la noi conceptii , pe care procesul de inovare le transforma in noi metode , produse sau servicii. Creativitatea reclama atat o gandire convergenta, cat si una divergenta.
Gandirea convergenta reprezinta efortul de a rezolva probleme prin incercarea de a se ajunge logic la o solutie. Exista unii teoreticieni care fac o paralela intre gandirea convergenta si incercarea de a gasi petrol prin saparea unei gauri cat mai mari si mai adanci.
Pe de alta parte, gandirea divergenta reprezinta efortul de a rezolva probleme prin generarea de noi modalitati de vizualizare ,de receptare a problemei si prin gasirea de noi alternative . Un om cu gandire divergenta prefera sa sape in locuri diferite pentru a gasi petrol in vederea generarii de noi perspective , fata de cel care sapa o singura groapa mare si adanca. In cadrul procesului creativ, gandirea divergenta serveste la dezvoltarea vizualizarii alternativelor problemei, dar in acelasi timp si la cautarea de noi modalitati de rezolvarea a problemei.
Expertii in domeniul creativitatii sustin ca, pentru creativitate sunt necesare trei componente de baza:
1.   Cunostintele in domeniu care sunt asociate cu experienta in domeniu, cu talentul si cunostintele practice si priceperile artistice.
2.    Abilitatile creative. Un stil de munca creativ include capacitatea de a sustine un efort concentrat si de atentie pentru lungi perioade de timp , capacitatea de a abandona caile neproductive , perseverenta si un nivel ridicat de energie.
3.   Motivatia Interesul fata de activitatea depusa trebuie sa fie mai puternic decat dorinta de a fi remunerat. Cercetarile in domeniu arata ca preocuparile pentru rasplata tind sa inhibe procesul creativ.
Procesul creativitatii implica cateva etape. Cel mai utilizat model include patru etape: pregatirea, incubarea , iluminarea si verificarea.
 
Pregatirea  este acea etapa care implica adunarea de informatii preliminare , definirea problemei sau a sarcinii , generarea alternativelor, cautarea si analizarea atenta a noilor date legate de problema. In aceasta etapa , individul este complet absorbit de toate aspectele relevante ale problemei. Pentru problemele tehnice complexe, aceasta etapa poate dura luni sau uneori, chiar ani.
Incubarea implica in mod special activitatea mentala subconstienta si de gandire divergenta pentru explorarea de alternative neobisnuite. In timpul acestei etape, de obicei , individul nu se concentreaza in mod constient asupra problemei si permite subconstientului sa lucreze asupra solutiei.
Iluminarea este momentul de patrundere psihologica, generarea ideii, moment caracterizat de obicei printr-o izbucnire.
Verificarea implica testarea ideilor pentru a determina validitatea solutiei. In acest punct gandirea logica convergenta este necesara pentru a evalua ideea. Daca solutia nu se dovedeste realizabila, trebuiesc reluati pasii anteriori, uneori toti, uneori doar unii dintre ei.
Metode de stimulare a creativitatii in grup
Deseori , cand exista probleme complexe si importante la nivel de organizatie se organizeaza sedinte in vedere generarii de idei care sa scoata firma din impas. In general , angajatii care lucreaza de mult intr-o firma si cunosc problemele cu care aceasta se confrunta au idei originale si uneori foarte profitabile despre cum pot fi ocolite anumite obstacole sau despre cum ar putea fi atinse unele obiective propuse.
In acest sens se pot contura mai multe metode de stimulare a creativitatii in grup si anume: brainstorming, sinectica, matricea descoperirilor, Metoda Delbecq, Metoda Delphi, analiza morfologica, etc
 
 
 
Brainstorming
Brainstormingul sau „asaltul de idei” se deafasoara sub forma unei activitati de grup: un lider de grup inregistreaza pe un flip - chart toate ideile generate in timpul unei sesiuni de lucru a unui grup restrans de persoane (de regula 5 - 12), de preferinta cat mai eterogen din punct de vedere al pregatirii si ocupatiei. Membrii grupului sunt invitati sa enunte idei privitoare la o anumita problema, in momentul in care aceste idei apar. Scopul este generarea a cat mai multe idei – cu cat mai neobisnuite, cu atat mai bine . Ideile nu sunt niciodata evaluate in timpul procesului de generare. Avand posibilitatea de a cunoaste ideile altor persoane, participantii pot gasi noi combinatii de idei, ajungand la noi perspective asupra problemei.
Utilizarea acestei metode are o serie de avantaje:
-  obtinerea usoara de idei pentru solutionarea problemelor presante
-  costuri reduse
-  aplicabilitate pe scara larga, practic pe toate compartimentele firmei
 
Sinectica
Sinectica este o metoda de stimulare a creativitatii care a dat pana in prezent rezultate foarte bune, in special in cadrul firmelor de pe continentul american. Metoda are la baza o serie de postulate  si anume:
-  In procesul inovarii , creatorii trec prin mai multe faze si  stari critice cu contributii diferite la generarea si concretizarea noului.
-  Cunoasterea fazelor si folosirea lor determina amplificarea capacitatii creative a indivizilor si grupurilor.
 
 Aceleasi legi actioneaza atat in ceea ce priveste creatia individuala, cat si cea in grup.
- In procesele creative aspectele emotionale si irationale sunt in mod frecvent mai importante decat cele intelectuale si rationale.
 
Folosirea sinecticii se face de catre un grup alcatuit din 5 – 8 persoane , avand o pregatire cat mai diversa. Desi majoritatea trebuie sa fie reprezentata de nespecialisti , participarea managerilor si a specialistilor este totusi indispensabila pentru emiterea de idei specifice domeniului si pentru orientarea discutiilor in directiile in care se intrevad cele mai mari posibilitati de solutionare a problemei.
Derularea procesului stimuleaza creativitatea spontana dupa cum urmeaza:
- prin transformarea necunoscutului in cunoscut printr-o definire riguroasa , prin analiza si eventual prin reformularea problemei supuse procesului inovator
- prin indepartarea persoanelor implicate de subiect, in timp
- prin efectuarea unor legaturi intre problema supusa inovarii, sarcina actuala a creatorilor si alte probleme
- prin descoperirea de idei noi privind problema abordata.
Daca se face abstractie la elementul timp, fazele sinecticii reflecta elementele esentiale ale procesului creator. Pe parcursul derularii se acorda o mare importanta starilor psihologice , in special momentului euforic ce se constata la intrezarirea unei solutii noi .
 
Matricea descoperirilor
Aceasta metoda este conceputa pentru generarea de idei noi pe baza efectuarii, de o maniera sistematica a tuturor combinatiilor posibile intre factorii de un anumit fel, sau intre factorii de doua categorii diferite.
Matricea descoperirilor se prezinta sub forma unui tabel cu intrarea dubla a unei matrici in care factorii sau variabilele care se confrunta se plaseaza atat pe orizontala, cat si pe verticala. In acest mod se realizeaza toate combinatiile posibile de cate doua elemente, chiar daca intre ele aparent nu exista nici o legatura.
Principalele avantaje ale utilizarii acestei metode sunt:
- gasirea tuturor solutiilor noi intr-un domeniu
- cunoasterea sistematica a posibilitatilor actuale si viitoare de inovare in domeniul respectiv
Limitele acestei metode constau in caracterul sau laborios si necesitatea posedarii unor ample cunostinte economice, tehnice si de alta natura.
 
Metoda Delbecq
Aceasta metoda urmareste obtinerea de idei noi in vederea solutionarii unor probleme in urma cresterii eficacitatii participarii membrilor grupului . Problema de solutionat este definita ca o diferenta intre situatia actuala , asa cum este ea perceputa de catre membrii firmei si situatia ideala , imaginata de aceleasi persoane. Solutionarea problemei consta in reducerea cat mai mult a acestui decalaj. Din punct de vedere al creativitatii , originalitatea ideii consta in imbinarea creativitatii indivizilor cu cea a grupului, permitand fiecaruia sa se exprime la nivelul maxim al posibilitatilor La baza metodei stau doua reguli:
- orice faza a muncii in grup este precedata de o faza individuala in scris
- in cursul fazei muncii in grup, interventiilor orale individuale li se acorda un timp limitat, acestea fiind efectuate succesiv de fiecare component.
 
Avantajele folosirii acestei metode sunt:
- descoperirea unor solutii creative pentru probleme precis definite de catre managerii din domeniul respectiv
- valorifica intr-o masura mai mare potentialul creativ al personalului firmei
- contribuie la formarea deprinderilor managerilor de a-si raporta performantele si asteptarile  la o situatie perfecta sau ideala, ceea ce in timp influenteaza in sens pozitiv rezultatele obtinute.
Metoda Delbecq este are ca principal dezavantaj dificultatea definirii precise a diferentei intre situatia actuala si cea ideala in domeniul abordat. Totusi , metoda este utilizata cu succes in cadrul firmelor in domeniile innoirii produselor , tehnologiilor, precum si in ceea ce priveste comercializarea produselor.[ 11]
 
Metoda Delphi
Metoda Delphi este cunoscuta si sub denumirea de „ancheta creativa” si se utilizeaza in general pentru decizii strategice pe un orizont de timp lung . Are la baza principiul gandirii intuitive si al perfectionarii acesteia , presupunandu-se ca la baza deciziilor privind viitorul trebuie sa se afle cunostintele si intuitia specialistilor din domeniul respectiv. Metoda presupune derularea a trei etape :
- stabilirea conducatorului anchetei si a problemei pentru care se va desfasura ancheta, stabilirea panelului de specialisti si intocmirea primului chestionar care se va transmite membrilor panelului in vederea completarii.
- completarea chestionarului de catre specialisti , restituirea raspunsurilor si imbunatatirea chestionarelor pe baza raspunsurilor formulate de specialisti. Aceasta etapa se repeta pana cand se obtine consensul a cel putin 50% din membrii panelului asupra opiniilor inserate in chestionar
- prelucrarea , analiza si sinteza informatiilor obtinute din chestionare si prezentarea rezultatelor factorilor de decizie in vederea luarii deciziilor ce se impun si recompensarea materiala si morala a componentilor panelului
 
Avantajele metodei se concretizeaza in:
- valorificarea in interesul firmei a competentei unei parti apreciabile dintre cei mai buni specialisti in domeniul respectiv
- analiza aprofundata a unor probleme majore si stabilirea unor concluzii si solutii pertinente pentru firma
- prefigurarea de solutii la problemele de perspectiva , deosebit de dificil de realizat , daca nu chiar imposibil prin metode si abordari clasice.
Limitele metodei Delphi constau in efortul depus de firma sub forma de timp si resurse financiare care este apreciabil si dificultatea intampinata in obtinerea unei implicari majore a specialistilor contactati.
( Lazar Rusu , Management contemporan, Ed. Economica, Bucuresti, 1998 , pag 94)
 
Expert antreprenoriat
Dima Mihaela

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top