Community. Intelligence. Development.

Proiecte in implementare

Aug 24, 2018

Discriminarea multipla ca discriminare uni-axiala



 

 

Discriminarea multipla ca discriminare uni-axiala

 

Definirea conceptului de discriminare multiplă din perspectiva adiţională determină, în şi prin practica juridică aplicată, o abordare „simplistă” şi uni-axială: recunoaştem că există caracteristici diferite ale oamenilor/cetăţenilor în funcţie de care poate avea loc un tratament diferenţiat şi nedrept, dar deşi aceste caracteristici se întrunesc într-un cumul, fiecare este tratată distinct şi separat. „Simplificarea” sau abordarea uni-axială a criteriilor care pot determina un act sau comportament discriminator se datorează în cea mai mare parte exact acestei practici juridice de a stabili fiecare criteriu în parte, separat. Datorită modelului legislativ de definire a discriminării, care tratează baza discriminării în categorii separate, alăturarea unei serii de criterii poate fi numită discriminare multiplă.

 

Strategia Guvernului României adoptată în 2006 ca “Strategia Naţională pentru Implementarea Anului European al Egalităţii de Şanse pentru Toţi – anul 2007” prezintă seria criteriilor care se pot constitui ca şi baze ale unui comportament discriminatoriu, completate de instituţiile naţionale responsabile pentru a lua măsuri în acele arii şi de strategiile care pot fi dezvoltate pentru a combate formele de discriminare specifice fiecărei categorii în parte.

 

Caracterul multiplu al discriminării reiese din multitudinea criteriilor, care, din păcate, nu sunt complete sau în concordanţă cu prevederile legislaţiei din România. Abordarea din cadrul Strategiei este realizată tocmai din perspectiva uni-axială în ceea ce priveşte posibilele criterii ale discriminării, prin aceea că delimitează strict şi artificial multiplele identităţi ale posibilelor victime ale discriminării şi încurajează tratarea lor separată, în regimuri legislative diferite, formulând probleme identificate şi menţionând instituţii care se ocupă separat de problematica:

- egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi – echivalentul discriminărilor pe criteriul de gen;

- orientării sexuale;

- discriminării în funcţie de vârsta unei persoane;

- persoanelor cu dizabilităţi;

- discriminării pe criteriul etniei – datorită menţionării Agenţiei Naţionale pentru Romi, presupunem că etnie şi discriminarea pe criteriul etnic este echivalentă cu problemele etniei roma;

- discriminării pe criteriul apartenenţei la o religie, cult religios, sau credinţă.

 

Această strategie exclude alte caracteristici prezente şi menţionate în Legea 324/2006 care completează O.G. nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare:

“Art. 2 - (1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect retragerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public, economic, social si cultural sau în orice alt domeniu al vieţii publice.”

Categorii precum rasa, naţionalitatea, limba, convingeri, boală cronica necontagioasă, infectare HIV, categorie socială şi apartenenţa la o categorie defavorizată sunt criterii nemenţionate în cadrul acestei Strategii. Nu sunt menţionate de fapt nici instituţii care se ocupă de aceste probleme şi nici legislaţie prin care discriminarea pe astfel de criterii este sancţionată. Este astfel de discutat cum putem vorbi şi acţiona în cadrul Anul Egalităţii de Şanse pentru Toţi care, prin strategia lui, exclude din start numite categorii.

Limitarea strategiei egalităţii de şanse la anumite categorii poate fi percepută ca o limită a construcţiei instituţionale, a viziunii asupra ceea ce reprezintă discriminarea în România. Pe de altă parte, viziunea uniaxială asupra discriminării multiple este cea mai răspândită formă de a gândi conceptul de discriminare multiplă, oferind posibilităţi multiple construirii unui caz de discriminare. Criteriu în funcţie de care se formulează plângerea de discriminare determină un tratament legislativ diferenţiat, protecţie legislativă diferenţiată, gravitatea faptei şi sancţiunile care pot fi aplicate.

Genul social reprezintă în sine un criteriu aparte în zona legislaţiei anti-discriminare şi este tratat în anumite situaţii separat, dat fiind formele specifice de discriminare la care sunt supuse unele femei. Dezvoltarea legislaţiei tratamentului egal între femei şi bărbaţi a determinat formularea discriminării de gen având ca termen de comparaţiei situaţiile în care se află bărbaţii. Includerea unui nou criteriu în această formă de comparaţie creează un dezechilibru între părţile comparate şi duce la încălcarea principiului tratamentului egal. În cadrul aplicării legislaţiei anti-discriminare, baza de comparaţie între părţi reprezintă principalul motiv pentru care diversele criterii care pot sta la baza comportamentului discriminatoriu sunt tratate separat şi se argumentează pentru tratarea lor separată.

Categoriile enumerate în Strategia Naţională corespund în totalitate criteriilor enunţate şi stabilite prin legislaţia de la nivelul Uniunii Europene, prin cele trei Directive din aria combaterii discriminării şi promovării principiului egalităţii de şanse:

- Directiva Consiliului 2000/43/CE, denumită şi Directiva Egalităţii Rasiale, cu privire la implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de originea rasială sau etnică

- Directiva Consiliului 2000/78/CE, denumită şi Directiva Egalităţii la Angajare, de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forţei de muncă şi condiţii de muncă

- Directiva Consiliului 2004/113/CE, denumită şi Directiva Egalităţii de Tratament, privind crearea unui cadru pentru combaterea discriminării de gen în ceea ce priveşte accesul şi furnizarea de bunuri şi servicii.

Considerăm că prin enumerarea aceloraşi criterii în cadrul Strategiei Naţionale ca cele enumerate în cadrul directivelor europene reprezintă o limitare a ariei de protecţie a acestei strategii comparativ cu aria de protecţie oferită de cadrul legislativ din România. În viitor este nevoie de o mai mare armonizare între legislaţia naţională, care în acest moment este mult mai bună şi mai largă, şi care răspunde unor nevoi şi realităţi existente în România şi legislaţia comunitară care nu acoperă unele aspecte relevante pentru România.

Faptul că există situaţii sesizate de presă şi prezente în cazuistica CNCD de persoane contaminate cu HIV/SIDA supuse unor forme de excludere, restricţie (în special tinerii şi accesul lor la educaţie) constituie un argument în plus că nu putem considera că există în mod real o Strategie Naţională a Egalităţii de Şanse pentru Toţi.

La nivelul legislaţiei Uniunii Europene, mai exact în cadrul Directivelor şi aplicarea acestora, în analizele experţilor în problematica discriminării, conceptul de discriminare multiplă apare foarte des legat de problematica femeilor din cadrul comunităţilor de emigranţi care suferă forme specifice de discriminare, care trebuie recunoscute şi penalizate.

Odată cu dezvoltarea cadrului legislativ european în problematica discriminării şi aplicarea legislaţiei în statele membre, în discutarea conceptului de discriminare multiplă a intervenit discuţia legată de intersecţia altor criterii de discriminare, a altor forme de discriminare şi ierarhie dintre acestea în aplicarea legii. Se discută despre o "ierarhie a inegalităţilor" care stabileşte grade diferite de protecţie şi acoperire a diverselor criterii ale discriminării; mai mult se vorbeşte despre criterii de discriminare conflictuale cărora, într-o formă sau alta, li se oferă protecţie sau întâietate.

Există două exemple utilizate pentru această practică: libertatea religioasă vs. drepturile femeilor de a fi tratate egal cu bărbaţii şi drepturile persoanelor de o anumită orientare sexuală vs. drepturi la religie/credinţă. Inclusiv la nivelul deciziilor curţilor din diverse state membre ale Uniunii Europene dezbaterile de acest tip sunt încă aprige.

Aceste exemple au fost evocate cu scopul de a atrage atenţia asupra dificultăţii tranşării unei definiţii clare a conceptului de discriminare multiplă. Ca orice definiţie legată de conceptul de discriminare tinde să dobândească caracteristicile sociale dintr-o ţară. Nu există răspuns universal încă pentru acest concept. În prezent, la nivelul legislaţiei Uniunii Europene se discută despre o armonizare a acestor două directive, Directiva Egalităţii Rasiale şi Directiva Egalităţii la Angajare, pentru ca scopul acestor directive, criteriile pe care le acoperă, sancţiunile prevăzute şi responsabilitatea pe care statele membre le au în aplicarea lor să fie uniformă. 6 Se încearcă de asemenea eliminarea criticii existenţei unei "ierarhii a inegalităţilor" la nivelul legislaţiei europene.

Printr-o astfel de uniformizare nu se rezolvă alte probleme aflate în discuţie, legate de conceptul de discriminare multiplă.

a) Pe de-o parte există încă problema separării celor două tematici şi funcţionarea lor în mod separat. Problematica egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi, formele de discriminare la care sunt supuse femeile, reprezintă cadrul instituţional, legal, inclusiv cultural separat de problematica generală a discriminării şi a egalităţii de şanse. Există încercări de a încrucişa sau de a realiza o legătură între cele două sfere, dar şi în această situaţie apar diverse probleme.

b) Pe de altă parte, există mecanismul de “gender mainstreaming” care îşi propune să includă dimensiunea de gen în cât mai multe politici şi programe ale Uniunii Europene, astfel încât abordarea problematici de discriminare să fie sau să devină sensibilă la perspectiva de gen.

c) Există de asemenea şi perspectiva intersecţională/intersecţionalităţii dezvoltată de teoria feministă şi aplicată, aşa cum rezultă şi din studiul de faţă. Separarea între zone continuă să existe şi să fie susţinută, fără însă a exista „obligaţia” reciprocităţii, a ţinerii cont de către fiecare a perspectivei celeilalte. În plus, discuţia despre conceptul de discriminare multiplă se complică în momentul în care alte criterii se suprapun: dizabilitate şi vârstă, orientare sexuală şi religie, vârstă, gen şi naţionalitate. După cum declara şi Preşedintele CNCD în interviul acordat pentru acesta cercetare, utilizarea acestui concept depinde foarte mult de abilitatea avocatului, cel care formulează cazul şi cunoaşte foarte bine legislaţia, pentru a o putea invoca şi în plus dezvolta un caz solid şi cu şanse de câştig. În momentul de faţă, din păcate, nu doar în România, cazuistica problematicii discriminării multiple este slab dezvoltată şi greu de aplicat.

 

Probleme ale funcţionării unidimensionare/uni-axiale a legislaţiei anti-discriminare.

O critică adusă legislaţiei anti-discriminare este aceea că ar promova un tip de gândire esenţialistă în ceea ce priveşte identitatea persoanelor.

Conform acestei critici, legislaţia anti-discriminare pleacă de la premisa că tratamentul diferenţiat al unor persoane/cetăţeni care au sau se recunosc în aceleaşi caracteristici (indiferent de altele care le pot defini), este un tratament nejustificat. Într-o astfel de interpretare a legii antidiscriminării, experienţele tuturor femeilor sunt asemănătoare în raport cu grupul de referinţă, cel a bărbaţilor. Într-o astfel de situaţie nu se ţine seama de multitudinea altor trăsături sau identităţi care sunt, sau pot fi, semnificative pentru identitatea femeilor şi care, în acelaşi timp, au o anumită importanţă în a determina un tratament diferenţiat şi/sau injust.

Această critică este legată atât de viziunea simplistă a discriminării, fiindcă utilizează o axă unică a raportului de comparaţiei în justificarea tratamentului, cât şi discriminarea multiplă înţeleasă ca discriminare adiţională: practicile rasiste cărora anumite categorii de femei le pot deveni victime reprezintă a altă formă de discriminare care se adaugă la tratamentele discriminatorii la care sunt supuse ca urmare a sexismului. Ceea ce îi lipseşte acestei abordări este includerea poziţiei conform căreia, anumite categorii de femei suferă forme specifice de discriminare tocmai pentru că se află în poziţiile de intersecţie ale unor structuri de putere care acţionează diferenţiat: rasismul şi sexismul, şi, ca urmare, experienţele lor de discriminare sunt tipice, aparte, diferite de alte experienţe ale altor femei.

Un alt tip de critică adresat perspectivei uni-axiale a legislaţiei antidiscriminare este legată de faptul că, în adresarea unei situaţii de tratament diferenţiat nejustificat, se încearcă identificarea UNICULUI criteriu în funcţie de care practicile, comportamentele au fost diferite şi injuste. Se creează astfel delimitări artificiale şi se promovează un tratamentul distinct al diverselor caracteristici sau identităţi care pot reprezenta motive ale discriminării. Analizarea separată şi diferenţiată a fiecărui motiv de discriminare diminuează şansele recunoaşterii şi formulării discriminării multiple ca şi intersecţie şi, inclusiv, descurajează victimele unor astfel de tratamente. O altă critică faţă de practica uni-dimensională a legislaţiei antidiscriminare este aceea că datorită omogenităţii cu care tratează persoanele „înscrise” într-un anumit tip de categorie care poate fi supusă discriminării, nu permite exprimarea practicilor discriminatorii structurale care pot să apară faţă de anumite categorii de persoane incluse în această categorie.

Mai exact, pentru că presupune faptul că majoritatea populaţiei dintr-o etnie minoritară este supusă aceluiaşi tip de discriminare, nu mai permite exprimarea formelor de discriminare la care sunt supuse tinerele fete din acea etnie.

 

Sursa: http://www.incsmps.ro

 

Expert antreprenorial:

Sandu Costel Sorin

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top