Community. Intelligence. Development.

Proiecte in implementare

Aug 16, 2018

Discriminare multipla la intersectia dintre etnie si credinta religioasa



 

Discriminare multipla la intersectia dintre etnie si credinta religioasa 
 
 

Studiu de caz asupra mecanismelor de reducere a excluziunii sociale la nivelul unei comunităţi de romi musulmani din Medgidia.

 

Conform Recensământului din 2002, în Medgidia minoritatea cea mai numeroasă este cea de turco-tătari, care reprezentau circa 18% din populaţia oraşului, restul înregistrând ponderi insignifiante. Medgidia este fără doar şi poate un exemplu de bună practică, cunoscut ţării întregi. Dar bună practică pentru gradul şi modalitatea de integrare a comunităţii turco-tătare. Ştiam încă dinainte de a pleca la drum, de pe site-ul Primăriei Medgidia, că în componenţa Consiliului Local se află atât persoane de etnie română, cât şi persoane de etnie turco-tătară şi/sau macedoneană. Primul lucru care ne atrage atenţia odată ajunse în oraş este prezenţa istoriei comunităţii turco-tătare prin nume de parcuri, străzi, statui, etc.

 

Există un seminar cu predare în limba turco-tătară, dar şi o grădiniţă de copii preşcolari. Pentru a afla cum comunitatea abordează şi rezolvă problemele romilor musulmani… “În Medgidia, în comunitate, avem două “categorii” de romi: romii ortodocşi, care sunt în cea mai mare parte şcolarizaţi, iar cealaltă categorie: cei musulmani. Acolo este de fapt cea mai mare problemă.[...] Ei s-au izolat şi sunt foarte mulţi. Fiind musulmani nu spun că sunt romi, dar oamenii pe stradă le spun «ţigani». [...] Pe de altă parte, organizaţiile de musulmani, avem două în oraş, spun că nu sunt musulmani de-ai lor, spun ca sunt «ţigani».

 

Aici apare problema. Aceştia spun ca sunt «ţigani», ei spun că sunt turci. În 2004 când s-a schimbat Primăria a fost prima problemă pe care primarul a identificat-o” (respondent cheie – studiu de caz Medgidia).

 

O primă bună practică la nivelul comunităţii din Medgidia, pentru a creşte gradul de incluziune al grupurilor de romi, fie ei ortodocşi, dar mai ales a celor musulmani, caracterizaţi de nivele de educaţie mai scăzute şi implicit de un acces mai redus pe piaţa forţei de muncă, constă în reprezentarea ambelor comunităţi de romi la nivelul grupului de iniţiativă al Primăriei: un reprezentant al comunităţii de romi ortodocşi si un reprezentant al comunităţii de romi musulmani. Deşi intens disputată din punct de vedere al eficienţei, experienţa Medgidiei în ceea ce priveşte instituţia consilierului pe probleme de romi susţine părerile „pro”.

 

Rezultate sunt extraordinare în Medgidia. În doi ani de zile am încadrat în muncă peste 600 de persoane numai de etnie romă. Din cei 600 încadraţi în muncă, cred că 300 sunt femei. Foarte multe femei lucrează acum. Înainte, persoanele rome din comunitatea Medgidia erau dependente de serviciile sociale... (respondent cheie – studiu de caz Medgidia)

 

“Este foarte important interesul pe care şi-l dau diverşii lideri din mai multe domenii de activitate de a accepta, de a recunoaşte programele romilor şi de a nu-i urî pentru neajunsurile lor. Avem caravane ale ocupării în localitatea noastră şi în localităţile limitrofe şi din păcate nu aş putea să spun că sunt foarte eficiente pentru că întotdeauna sunt realizate în colaborare cu reprezentanţii administraţiilor locale care au sau nu au disponibilitate să colaboreze cu instituţia noastră şi să solicite oamenilor să vină, să fie informaţi. Am fost la administraţiile locale din localităţi cu număr semnificativ de romi chiar împreună cu consilierul pe problemele romilor de la primăria noastră, tocmai în ideea de a comunica, pentru că acolo nu cunoşteam pe nimeni.

 

Dacă în aceste localităţi nu există reprezentanţi ai romilor sau consilieri pe problemele romilor, nu există nici disponibilitate în primărie pentru astfel de acţiuni. Orice primărie din comune, dacă nu doreşte să facă ceva, nu face şi dacă nu face nu-şi pune experţi sau consilieri pe probleme de romi.” (respondent cheie - studiu de caz Medgidia).

 

Treptat au început să fie realizate parteneriate în toate domeniile strategice de acţiune ale Decadei Romilor, în scopul creşterii gradului de incluziune socială a etnicilor roma: educaţie, sănătate, ocupare şi locuire.

 

Educaţie.

5 şcoli din oraş au programe de alfabetizare - şcoală gimnazială ... Mai mult, în fiecare an şcolar aceşti copii care sunt identificaţi din familiile cu probleme financiare sub orice critică, indiferent de etnie sunt luaţi şi îmbrăcaţi de primărie, li se oferă rechizite şcolare, şi nu numai. Când se începe anul şcolar mergem în şcoli, şi verificăm: pentru cei care vedem că nu au cu ce veni la şcoală chemăm părinţii şi oferim rechizite, îmbrăcăminte, încălţăminte. (respondent cheie - studiu de caz Medgidia)

 

Locuire

Persoanele de etnie roma au obţinut locuinţe de la primărie, apartamente. Primăria a acordat locuinţe sociale. Există un bloc nou făcut, unde locuiesc zece familii de romi. Avem chiar aici în spatele Primăriei 25 de garsoniere, iar în primăvară se construiesc ale 25 de locuinţe sociale - case. (respondent cheie - studiu de caz Medgidia)

 

Sănătate

S-a redus discriminarea din spitale pentru că există parteneriate, am făcut protocol de colaborare cu spitale ... Erau persoane (femei) care dădeau naştere la copii, n-aveau acte de identitate şi nu puteau să declare nici copilul. După aceea se amplifica problema. Duceam aproape două luni muncă cu mama să-şi facă acte sau o carte provizorie pentru a putea declara copilul. Apoi făceam celui mic .... Şi astea în colaborare cu spitalul municipal. (respondent cheie - studiu de caz Medgidia)

 

Ocupare

În sensul acesta romii au fost angajaţi la Primăria Municipiului Medgidia - Serviciul Public ... Având în vedere că sunt locuri de muncă pentru muncitori necalificaţi la introducerea reţelei de gaze din Medgidia, că ei nu au calificări, ca au un nivel foarte scăzut de pregătire, înseamnă deci cu siguranţă că au acces aici şi ei vin şi solicită locuri de muncă. La început a fost mai greu, dar acum deja sunt aproape 200 de locuri pentru ei (romi). Asta înseamnă că 200 de familii au un rost. Se aşteaptă la un salariu, chiar dacă este destul de mic, se aşteaptă lunar la un câştig prin muncă ceea ce e un lucru foarte important. Acestea se derulează de aproape trei ani în Medgidia cu reciprocitate între autorităţile locale şi serviciul public de ocupare ... (respondent cheie - studiu de caz Medgidia).

 

Cea de a doua bună practică, pe care am identificat-o prin acest studiu de caz, o reprezintă parteneriatul real şi permanent dintre Primărie şi Serviciul Local de Ocupare. Dincolo de cadrul minimal impus de lege, reprezentanţii celor două instituţii au găsit şi alte căi de colaborare şi soluţionare a cazurilor de excluziune socială.

 

Practic Medgidia, prin buna colaborare dintre autorităţi şi organismele descentralizate ale serviciului public de ocupare devine un exemplu de bună practică pentru ceea ce concret ar putea să însemne promovarea incluziunii sociale prin îmbunătăţirea accesului la ocupare pentru etnicii romi. Am avut întotdeauna o colaborare fructuoasă cu administraţia locală. Şi pentru că avem obiective comune, întotdeauna ne-am dat mâna.

 

Astfel, la invitaţia Dlui. Primar, particip din partea Agenţiei la şedinţele de audienţe susţinute de dânsul. Vin cu lista de locuri de muncă, la solicitarea Dlui. Primar. (respondent cheie - studiu de caz Medgidia).

 

Cel de al doilea studiu de caz, a fost realizat în Timişoara, oraş bine cunoscut pentru acţiunile întreprinse cu şi pentru femeile rome (vezi programele desfăşurate de Asociaţia Femeilor Ţigănci: „Pentru Copiii Noştri”), precum şi pentru acţiunile desfăşurate cu şi pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale prin Fundaţia „Pentru Voi”. Cheia succesului în ceea ce priveşte identificarea şi rezolvarea problemelor grupurilor ţintă o reprezintă parteneriatul public-privat, sau, mai concret, parteneriatul între autorităţi locale şi societatea civilă.

 

Mecanismele de prevenire şi combatere a discriminării în rândul persoanelor cu dizabilităţi intelectuale. Ceea ce trebuie subliniat încă de la început, este faptul că Fundaţia „Pentru Voi” (www.pentruvoi.ro) dezvoltă servicii personalizate pentru persoanele cu dizabilităţi. Aflăm încă de pe site-ul Fundaţiei că serviciile comunitare sunt furnizate în parteneriat cu Primăria. De asemenea, unul dintre respondenţi, încă de la începutul interviului, ţine să precizeze că aceasta este una din cheile succesului lor.

 

Primăria ne sprijină foarte mult financiar vorbind: adică avem un parteneriat şi din bani locali se plăteşte funcţionarea organizaţiei, inclusiv la nivel de salarii. Şi asta este dintr-un anumit punct de vedere ideal, pentru că instituţiile publice, primăria în cazul de faţă, nu au mecanismele, cunoştinţele, timpul, expertiza, oamenii, să stea atât de mult cât se stă cu un beneficiar, pentru a pregăti o angajare de succes.

 

Sau a monitoriza după aceea, căci este un întreg proces de consiliere, de formare, de mediere, pentru care chiar trebuie să ai timp şi să fii pregătit pentru aşa ceva, iar asta chiar nu e meseria funcţionarilor publici. Însă ca şi autoritate locală ei sunt responsabili de bunăstarea tuturor cetăţenilor din comunitate, inclusiv de cea a persoanelor cu dizabilităţi, si ne “subcontractează” pe noi, ca şi organizaţie, să oferim serviciul acesta.

 

Este extraordinar, pentru că noi dacă nu am avea banii de la consiliu local, n-am avea tot ce vedeţi aici. Indirect poţi spune că ei externalizează serviciul către cineva care este competent şi capabil să furnizeze un standard de calitate. (respondent cheie – studiu de caz, Timişoara).

 

Care sunt premisele? - teama şi respingerea celor diferiţi, în cazul de faţă, persoanele cu dizabilităţi. Altfel spus, distanţa socială faţă de persoanele cu dizabilităţi este foarte mare.

 

Oamenii când întâlnesc ceva diferit au diverse reacţii şi una dintre ele este de teamă sau de respingere, pentru că nu sunt asemenea lor. Iar persoanele cu dizabilităţi, fiind diferite, sunt foarte adesea victimele actelor de discriminare şi respingere (respondent cheie – studiu de caz, Timişoara)

- distanţa socială faţă de persoanele cu dizabilităţi intelectuale este mai mare decât cea faţă de persoanelor cu dizabilităţi fizice. ... legat de discriminare, cred că este mai pregnantă discriminarea faţă de persoanele cu dizabilităţi intelectuale decât faţă de cele cu dizabilităţi motorii (respondent cheie – studiu de caz, Timişoara)

- persoanele cu dizabilităţi sunt percepute ca un cost, ca o povară, ca persoane neproductive, pasive, dependente, etc. ... Unii dintre angajatori, la un prim contact, când află că este vorba de o persoană cu dizabilităţi intelectuale spun: ”nu pot să lucreze, nu pot să mă înţeleg cu ei, au probleme comportamentale”... Nu există decât imaginea aceasta negativă: ”Nu mă bag! Nu-i agresiv?”. Este o imagine cum că persoană cu dizabilităţi egal nebun, egal om care ar trebui să stea în spatele gratiilor... (respondent cheie – studiu de caz, Timişoara)

 

Oportunitatea - Legea 448/2006

Ce e bine, legat de accesul pe piaţa muncii e legea 448 din 2006 care zice că orice companie cu peste 50 de angajaţi este obligată fie să angajeze 4% persoane cu handicap, fie să contracteze organizaţii, fie să plătească o taxă către stat. Iar această prevedere ne deschide nouă o cale de discuţie şi ne uşurează oarecum munca. (respondent cheie – studiu de caz, Timişoara)

 

Rezultate - Notorietatea şi rate ridicate de plasare în muncă a persoanelor cu dizabilităţi Am ajuns în faza în care să fim sunaţi şi companiile să caute să lucreze cu persoane de la noi, ceea ce e un lucru deosebit. Avem persoane cu dizabilităţi care lucrează de 4 ani în acelaşi loc de muncă şi de care angajatorul este foarte mulţumit. Avem persoane care ele însele nu sunt foarte motivate şi convinse că ar trebui să muncească şi atunci degeaba le găsim noi 30 de locuri de muncă pe an şi deschidere la angajator pentru ai primi dacă ei nu-şi dau interesul; şi atunci trebuie lucrat la nivelul motivaţiei lor. (respondent cheie – studiu de caz, Timişoara).

 

Cum? - Servicii personalizate, complexe şi de calitate dezvoltate în acord cu specificul grupului ţintă Lucrăm practic pe ambele segmente: atât cu angajatorii, cât şi cu persoanele cu dizabilităţi. Urmărim atât formarea profesională, cât şi deprinderea abilităţilor sociale necesare unui loc de muncă. Acolo unde angajatorul nu vede direct nişte locuri de muncă pe care le-ar putea ocupa beneficiarii noştri cu dizabilităţi intelectuale, încercăm să identificăm împreună operaţiuni din procesul lor de producţie pe care ulterior să le externalizeze către noi. Avem un sistem de angajare nou aici în România care se numeşte “echipa mobilă”.

 

Asta înseamnă că un grup de persoane (de la 3 la 20) merg la sediul companiilor (ei fiind angajaţii unităţii noastre protejate), îşi desfăşoară munca la sediul companiilor şi sunt însoţiţi şi supravegheaţi de educatori specializaţi. Munca poate consta în curăţenie şi întreţinere, parcare şi spaţii exterioare ale unei mari firme de producţie, ambalajele pentru produse promoţionale, asamblat rame foto, etc.

 

Munci manuale uşor de explicat, uşor de făcut şi pe care le-au făcut şi le fac beneficiarii noştri. Tot timpul sunt însoţiţi de către educatorul nostru. Serviciul nostru este construit de altfel în jurul ideii de angajare sprijinită. Angajatul cu dizabilităţi clar are nevoie de un suport mai mare decât orice alt tip de angajat. Şi ca să nu fie o sarcină în plus pentru angajator, venim noi cu acest suport. Practic ei îşi angajează persoana cu dizabilităţi si serviciul nostru şi astfel reuşim să avem multe persoane angajate. (respondent cheie – studiu de caz, Timişoara).

 

Sursa: http://www.incsmps.ro

 

Expert antreprenorial:

Sandu Costel Sorin

 

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top