Community. Intelligence. Development.

Proiecte incheiate

Oct 24, 2018

RISCUL ÎN AFACERI



 

 

RISCUL ÎN AFACERI

 

 

Riscul este o situaţie în care există posibilitatea unei deviaţii nedorite de la rezultatul scontat, aşteptat sau sperat. În afaceri, riscul reprezintă pierdererile asociate cu bunurile tangibile şi intangibile ale  firmei şi câştigurile potenţiale ale afacerii.
Iniţiind o afacere, întreprinzătorul îşi asumă anumite riscuri. Unele sunt inerente desfăşurării afacerilor, altele se produc din cauze neprevăzute. Întreprinzătorul trebuie să ştie cum să se protejeze de asemenea riscuri printr-o politică de asigurare eficientă.
 
 
TIPURI DE RISC
 
Riscurile pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere.
 
 
1. Din punct de vedere al caracterului lor riscurile pot fi pure şi speculative.
Riscul pur reprezintă incertitudinea generată de unele evenimente imprevizibile  care poate avea ca urmare suferirea sau nu a unor pierderi. Riscul pur se întâlneşte atunci când există posibilitatea înregistrării unor pierderi, însă probabilitatea producerii acestui eveniment este necunoscută. Exemple de risc pur sunt focul, moartea unui salariat cheie, falimentul unui client, furtul. Întreprinzătorul nu se poate opune producerii acestor evenimente. Totuşi, multe din aceste riscuri pot fi analizate statistic şi sunt prin urmare asigurabile.
Riscul speculativ reprezintă incertitudinea generată de unele acţiuni voluntare şi care se poate materializa în câştig sau pierdere. Cumpărarea de dolari cu speranţa că va creşte cursul acestora este un risc speculativ. Evenimente neprevăzute pot diminua cursul dolarului, investiţia fiind considerată speculativă întrucât întreprinzătorul şi nu destinul a determinat aceasta pierdere. Acest risc nu este asigurabil.
 
2. Din punct de vedere al cauzelor producerii, riscul se poate datora incendiilor, inundaţiilor, cutremurelor, furturilor etc.
 
3 .Din punct de vedere al posibilităţii de asigurare, întâlnim riscuri asigurabile şi riscuri neasigurabile.
 
4 .Din punct de vedere al naturii lor, riscurile pot fi: riscuri privind piaţa, riscuri privind proprietatea, riscuri privind personalul, riscuri privind clienţii.
 
a.Riscuri privind piaţa. Riscurile privind piaţa pot apărea ca urmare a schimbărilor negative în cadrul  pieţei ţintă şi ale eforturilor de marketing. Multe din aceste schimbări pot afecta poziţia competitivă a firmei şi potenţialul de creştere pe termen lung.  Ele se dezvoltă cel mai adesea în ritm lent, devenind în final complet distructive. Aceste riscuri nu sunt în general asigurabile prin poliţe de asigurare normale. Printre cele mai elocvente astfel de riscuri sunt întreruperile în aprovizionare, deteriorarea condiţiilor economice şi reducerea cererii de produse.
Întreruperile în aprovizionare se datorează furnizorilor şi ele pot provoca mari pierderi în procesul de producţie sau vânzare.
Deteriorarea condiţiilor economice poate avea efect negativ supra afacerii prin rate ale inflaţiei ridicate, creşterea ratei dobânzii, reducerea veniturilor. Întreprinzătorii sunt extrem de vulnerabili la aceste riscuri, gestionarea riscului fiind deosebit de dificilă.
Reducerea cererii de produse. Fiecare produs are un anumit ciclu de viaţă. Pentru a nu intra în faza de declin şi a se expune astfel acestui risc, întreprinzătorul trebuie să înnoiască şi modernizeze în mod continuu produsele.
 
b.Riscuri privind proprietatea. Dacă riscurile privind piaţa au un caracter intangibil, cele privind proprietatea au un caracter tangibil. Cele mai multe dintre aceste riscuri sunt asigurabile. Citeva dintre cele mai importante dintre aceste riscuri sunt: focul, dezastrele naturale, spargerile, tâlhăriile şi furtul din magazine.
Focul. Clădirile, echipamentele şi stocurile pot fi distruse parţial sau total de foc. Desigur, gradul de risc depinde de tipul afacerii. Întreprinzătorul poate reduce efectul distrugător al focului printr-o politică de prevenire a incendiilor şi asigurare.
Dezastrele naturale. Inundaţiile, cutremurele, furtunile puternice şi alte calamităţi “date de Dumnezeu” sunt imprevizibile şi pot afecta grav activităţile firmei. Deşi se pot lua unele măsuri preventive nu se pot face prea multe pentru preîntâmpinarea acestor dezastre. De aceeea, asigurarea este cea mai bună soluţie.
Spargerile. Firmele sunt locuri atractive pentru spărgători. Întreprinzătorul poate diminua efectul spargerilor prin folosirea unor sisteme de alarmă, agenţi protguard, iluminare adecvată şi asigurare.
Tâlhăriile prin actele de violenţă şi intimidare sunt mult mai periculoase, întrucât pun în pericol viaţa salariaţilor şi clienţilor. Împotriva tâlhăriilor se pot folosi aceleaşi metode ca în cazul spargerilor şi în plus oglinzile şi camerele de luat vederi.
Furtul din magazine. Pierderile datorită furturilor reprezintă un mare pericol pentru întreprinzător. Autorii furturilor pot fi profesionişti sau clienţi obişnuiţi. Profesioniştii sunt dificil de identificat şi înţeles. În plus, ei se concentrează asupra produselor de valoare şi care se vând rapid. Clienţii obişnuiţi pot fura şi ei. Fie că sunt copii care nu îşi dau seama că fură, fie ca sunt cleptomani, consumatori de droguri sau clienţi nemultumiţi ca au stat prea mut la rând şi fură din răzbunare, ei pot produce mari pagube. Împotriva hoţilor din magazine se pot lua o serie de măsuri de prevedere: instruirea salariaţilor, avertizarea scrisă, folosirea de oglinzi convexe pentru a elimina unghiurile moarte, utilizarea de sisteme de alarmă, dispunerea articolelor scumpe în locuri special amenajate, expunerea ordonată pentru a se putea observa rapid furtul, dirijarea fluxului clienţilor spre casierie, folosirea de agenţi protguard. Evident, şi asigurarea este o soluţie bună.
 
c.Riscuri privind personalul. Această categorie de risc se datorează acţiunii salariaţilor. Ei pot comite atât furturi propriu-zise cât şi falsuri. Acestea se pot datora angajării unor persoane, fără a le verifica atent înainte de angajare; obişnuinţei cu un nivel de trai mai ridicat, politicii de personal neadecvată, care crează impresia salariaţilor ca nu sunt plătiţi suficient şi vor fura în completare; relaţiilor necorespunzătoare dintre întreprinzător şi salariaţi, care vor crea o atmosferă de neîncredere; oportunităţii de a fura, prin lipsa unei metode de prevenire a furturilor de către salariaţi; condiţiile economice, care fac imposibil un trai decent. Împotriva furturilor se pot lua unele măsuri ca: separarea sarcinilor de plată, recepţie, controlul stocurilor; ţinerea unei bune evidenţe şi verificarea ei periodică; închiderea fişetelor şi birourilor; plătirea corectă a salariaţilor; atenţie la cei mai de încredere salariaţi, care pot fura de fapt cel mai mult; pedespirea salariaţilor care au fost prinşi furând; nefolosirea a doi membrii ai aceleaşi familii în acelaşi loc; verificarea prin sondaj a recepţiei materialelor. Împotriva fraudelor se poate lupta prin următoarele mijloace: verificarea cecurilor anulate, aprobarea personală de întreprinzător a reducerilor de preţ şi a creditelor, semnarea personală a tuturor cecurilor.
Riscurile privind personalul sunt în cea mai mare parte asigurabile.
 
d.Riscurile privind clienţii. Clienţii sunt sursa principală de profit, însă prezintă şi anumite riscuri. Multe din aceste riscuri sunt datorate rău platnicilor sau nemulţumirii clienţilor.
Rău platnicii. Dacă întreprinzătorul vinde pe credit s–ar putea ca unele sume de bani să nu le mai recupereze. Acţionarea în justiţie este în acest caz singura soluţie.
Nemulţumirile clienţilor. Întreprinzătorul poate fi expus şi riscului nemulţumirii clienţilor, datorită calităţii necorespunzătoare a produselor sau depăşirii termenelor de garanţie. Evitarea unei asemenea situaţii este singura măsura de asigurare împotriva acestui risc.
 
 
(Popescu D. – Conducerea afacerilor, Editura Scripta, Bucureşti, 1998) 
 
 

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top