Community. Intelligence. Development.

Proiecte incheiate

Dec 7, 2018

ACTIVITATEA DE INOVARE



 

 

 

 ACTIVITATEA DE INOVARE

 

Conform DEX a inova înseamnă “afaceo schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a înnoi” iar inovarea este definită ca “acţiunea de a inova şi rezultatul ei; înnoire, inovaţie”. Cuvântul ”invenţie” derivă din cuvântul latin “invenire” care înseamnă a găsi şi care se referă la găsirea şi aplicare de noi principii tehnice. Conform DEX, invenţia constituie o “rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoaşterii care prezintă noutate şi progres faţă de stadiul cunoscut până atunci”, inventica este o “disciplină care studiază sistematic procesul invenţiei şi condiţiile stimulării creativităţii”, inventivitatea este “însuşirea de a fi inventiv, de a avea imaginaţie creatoare, ingeniozitate”, iar inventatorul este definit ca “persoana care a realizat o invenţie”.
 
Cercetarea-dezvoltarea trebuie să fie orientată spre piață și trebuie să implice cât mai mult sectorul privat și inițiativa privat (cea mai în măsură să asigure o alocare eficientă a resurselor din perspectiva beneficiarilor finali ai procesului de inovare – consumatorul din piață). Categorii adiacente pe care cadrul juridic privind schimbarea tehnologică le stabileşte ca forme de manifestare ale creativităţii tehnologice: inovaţia, invenţia şi descoperirea.
  • Invenţia presupune rezolvarea tehnică a unei probleme economice sau de altă natură, care aduce noutate în domeniu, faţă de stadiul cunoscut al tehnicii din ţară sau străinătate. Invenţiile sunt necesare, dar nu şi suficiente pentru schimbarea tehnologică (pentru ca ele să se manifeste ca atare ele ar trebui exploatate şi trebuie să producă rezultate economice, acceptate pe piaţă).
  • Inovaţia reprezintă aplicaţia unei noi realizări tehnice care rezolvă o problemă economică şi este concretizată în plan comercial, într-un produs, proces, serviciu. Aceasta se exprimă prin ideea de folosire a unui principiu ştiinţific sau de aplicare a unor cunoştinţe tehnologice pentru crearea unor aplicaţii inedite.
  • Descoperirea constă în procesul prin care se constată existenţa unor însuşiri sau fenomene necunoscute până la acel moment, din realitatea înconjurătoare, obiectiv existentă.
 
Inovarea este unul dintre principalii factori care conduc la bunăstare economică. În Comunicarea Comisiei Europene privind Politica Inovării, inovarea este definită pe larg ca producerea, asimilarea sau exploatarea cu succes a noutăţilor în sfera economică şi socială. Conform legistaţiei române, inovarea este definită că activitatea orientată către generarea, asimilarea şi valorificarea rezultatelor cercetării-dezvoltării în sfera economică şi socială.
 
In mod distinct, se defineşte inovarea tehnologică ca activitatea de introducere în circuitul economic a unui proces sau a unei tehnologii ori ameliorarea semnificativă a celor existente, inclusiv îmbunătăţirea metodelor de gestiune şi organizare a muncii. Conform definiţiei OCDE, “inovaţiile tehnologice cuprind atât produsele şi procesele noi cât şi modificările tehnologice semnificative ale acestora. O inovaţie se consideră implementată dacă a fost introdusă pe piaţă (în cazul inovării de produs) sau dacă a fost utilizată în cadrul unui proces de producţie (cazul inovării de proces). De aceea, inovaţiile presupun o serie de activităţi ştiinţifice, tehnologice, organizaţionale, financiare şi comerciale”. Procesul complet de inovare presupune crearea “noului” şi implementarea acestuia. Implementarea se poate realiza fie direct, fie prin transfer pe piaţa de cunoaştere.
 
Din motive statistice, a fost introdusă şi definiţia armonizată a inovării tehnologice a produsului şi procesului (TPP). Se consideră că inovarea TPP a fost implementată dacă a fost introdusă pe piaţă (inovarea produsului) sau a fost utilizată într-un proces de producţie (inovarea procesului). Inovările tehnologice (TPP) implică o serie de activităţi ştiinţifice, tehnologice, organizatorice, financiare şi comerciale. O firmă inovatoare de TPP este cea care a implementat produse sau procese tehnologice noi sau semnificativ îmbunătăţite într-o perioadă de referinţă. Cerinţa minimă pentru o firmă inovatoare de tehnologie a produsului sau procesului de producţie este ca produsul sau procesul să fie nou sau semnificativ îmbunătăţit pentru firmă, nu este necesar să fie nou pe plan internaţional.
 
In legislaţia actuală, inovarea reprezintă implementarea unui produs, serviciu sau proces nou sau substanţial îmbunătăţit ori a unei metode de marketing sau afaceri noi, în activitatea practică, în organizarea locului de muncă ori a relaţiilor externe. Inovarea reprezintă un produs (bun/serviciu) sau proces nou sau semnificativ îmbunătăţit lansat pe piaţă sau introducerea în propria întreprindere a unui proces nou sau semnificativ îmbunătăţit. Inovarea este bazată pe rezultatele unor tehnologii noi, pe noi combinaţii ale tehnologiei existente sau utilizarea altor cunoştinţe dobândite de întreprindere. Nu vor fi considerate ca inovări vânzările de produse inovative care sunt realizate sau dezvoltate în întregime de alte întreprinderi.
 
Inovarea de produs - introducerea în circuitul economic a unui produs sau serviciu care este nou ori îmbunătăţit substanţial în privinţa caracteristicilor şi utilizărilor sale. Imbunătăţirile substanţiale pot fi ale specificaţiilor tehnice, ale componentelor sau materialelor, ale programelor de calculator încorporate, ale utilizării sau ale altor caracteristici funcţionale. Inovarea trebuie să aducă ceva nou pentru întreprindere, chiar dacă nu este necesar să fie nou şi pentru piaţă. Nu contează dacă inovarea a fost dezvoltată de întreprindere sau de altă intreprindere. Nu sunt incluse în inovarea de produse (bunuri sau servicii), modificările de natură estetică, sau numai vânzarea de produse inovative care sunt realizate sau dezvoltate de alte intreprinderi.
 
Inovarea de proces presupune punerea în aplicare a unei metode de producţie sau de distribuţie noi sau îmbunătăţite considerabil, care implică schimbări semnificative în ceea ce priveşte tehnicile, echipamentele şi/sau programele de calculator; include tehnologii de producţie noi sau semnificativ îmbunătăţite, metode noi sau semnificativ îmbunătăţite de furnizare a serviciilor şi de livrare a produselor. Rezultatul trebuie să fie semnificativ, în ceea ce priveşte nivelul productiei, calitatea produselor (bunuri sau servicii) sau costurile de productie şi de distribuţie. Inovarea trebuie să fie nouă pentru întreprindere, iar întreprinderea nu este necesar să fie prima care a introdus acest proces tehnologic. Nu contează dacă inovarea a fost dezvoltată de întreprindere sau de o altă întreprindere. Nu sunt incluse schimbările pur organizatorice sau manageriale.
 
Principalele componentealeactivităţii de inovare sunt:
  • Cercetarea-dezvoltarea realizată în intreprindere, care  include  activităţile  creatoare  intreprinse sistematic în cadrul întreprinderii, în vederea cresterii volumului de cunoştinte şi a utilizării lor în scopul realizării de noi aplicaţii, ca, de exemplu, produse (bunuri sau servicii) şi procese noi şi îmbunătăţite (inclusiv cercetare de software).
  • Activitateade cercetare-dezvoltare preluată de la alte întreprinderi, care include activităţile de cercetare-dezvoltare prezentate anterior, dar realizate de catre alte întreprinderi sau institute de cercetare.
  • Achiziţia de echipamente şi aparatură, care include echipamente performante, calculatoare special cumparate pentru a implementa produse (bunuri sau servicii) si/sau procese tehnologice noi ori cu îmbunătăţiri semnificative.
  • Alte achiziţii de cunoştinte din afara întreprinderii, care includ achiziţia de drepturi de utilizare de brevete, inventii nebrevetate, licenţe, know-how,marci, software şi alte tipuri de cunoştinte de la altii,pentru a fi utilizate în activitatea de inovare.
  • Perfecţionarea personalului- perfecţionarea în ţară sau în străinătate a personalului direct implicat in dezvoltarea şi/sau introducerea inovării.
  • Introducerea pepiataa produselor (bunuri sau servicii) rezultate în urma inovării - activităti de marketing intern sau extern care urmăresc introducerea pe piaţă a produselor (bunuri sau servicii) noi sau cu îmbunătăţiri semnificative. Poate include cercetarea preliminară de piaţă, testări ale pieţii şi reclamă, dar exclude formarea retelelor de distribuţie către piaţă.
  • Proiectarea şi alte activităţi pregătitoare pentru productie/livrare - proceduri si pregătiri tehnice pentru realizarea implementării inovărilor de produse (bunuri sau servicii) şi procese tehnologice care nu au fost cuprinse în altă parte.
 
Activitateade cercetare-dezvoltare este parte integrantă – chiar nucleul procesului de inovare și are în vedere realizarea de produse și servicii pe piață îmbunătățite calitativ, cu costuri mai reduse sau puse la dispoziția consumatorilor mult mai ușor și într-un timp mult mai rapid. Activitatea de cercetare-dezvoltare cuprinde: cercetarea fundamentală, cercetarea aplicativă şi dezvoltarea tehnologică.
 

Cercetarea-dezvoltarea experimentală reprezintă activitatea sistematică şi creatoare iniţiată pentru a spori volumul de cunoştinţe, inclusiv cunoştintele despre om, cultură şi utilizarea acestor cunoştinte pentru noi aplicaţii.

 

Cercetarea fundamentală are ca obiectiv cunoaşterea completă a subiectului care se studiază, mai curând decât o aplicare practică a acestuia (fără să aibă un obiectiv specific comercial).

- produce un avans important în largul front al înţelegerii fenomenului natural şi social.

- este o investigare originală întreprinsă în sensul de a obţine noi cunoştinţe ştiinţifice sau aplicative.

- este îndreptată spre generalizarea soluţiei sau concepţiei.

 

Cercetarea aplicativă este îndreptată spre obţinerea de cunoştinţe sau înţelegeri necesare pentru determinarea mijloacelor prin care se poate ajunge la recunoaşterea şi necesarul specific. Interesul industrial este luat în considerare prin completarea pentru descoperirea unor noi cunoştinţe ştiinţifice care au obiectiv specific comercial, raportat la un produs sau proces.

- este o investigare originală întreprinsă în sensul de a obţine noi cunoştinţe ştiinţifice sau tehnice; este direcţionată spre un scop specific practic şi dezvoltă idei în forme operaţionale.

 

Dezvoltarea tehnologică reprezintă utilizarea sistematică a cunoştinţelor obţinute din cercetarea direcţionată către producerea de materiale utile, dispozitive, sisteme, metode inclusiv proiectare şi dezvoltare de prototipuri şi procese; reprezintă utilizarea cunoştinţelor ştiinţifice în sensul de a produce noi sau substanţiale îmbunătăţiri materialelor, dispozitivelor, produselor, sistemelor sau serviciilor. Dezvoltarea tehnologică este formată din activităţile de inginerie a sistemelor şi de inginerie tehnologică, prin care se realizează aplicarea şi transferul rezultatelor cercetării către agentii economici, precum şi in plan social, având ca scop introducerea şi materializarea de noi tehnologii, produse, sisteme şi servicii, precum şi perfectionarea celor existente, şi care cuprinde:

a) cercetarea precompetitivă, ca activitate  orientată spre  transformarea rezultatelor cercetării aplicative in planuri, scheme sau documentatii pentru noi produse, procese sau servicii, incluzând fabricarea modelului experimental şi a primului prototip, care nu pot fi utilizate în scopuri comerciale;

b) cercetarea competitivă, ca activitate orientată spre transformarea rezultatelor cercetării precompetitive în produse, procese şi servicii care pot răspunde, în mod direct, cererii pieţei, incluzând şi activităţile de inginerie a sistemelor, de inginerie şi proiectare tehnologică7.

 

Delimitarea între cercetarea fundamentală, cea aplicativă şi dezvoltarea tehnologică nu este uşor de realizat, deoarece există un flux continuu între acestea, cercetarea şi dezvoltarea constituind un întreg în care fiecare element este dependent de precedentul şi de următorul. Colaborarea şi chiar, interacţiunea între cercetători, savanţi şi tehnicieni contribuie la inovarea tehnică, mai ales în domeniile industriale unde influenţa ştiinţei este puternică. In acele domenii se recomandă formarea unor echipe mixte de specialişti diferiţi de cercetători şi ingineri.

  

 

Expert antreprenoriat

Dima Mihaela

 

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top