Community. Intelligence. Development.

Proiecte in implementare

Aug 7, 2020

Economia solidară, sansa persoanelor vulnerabile la egalitate și nediscriminare pe piața muncii



 

 

 

Economia solidară, sansa persoanelor vulnerabile la egalitate și nediscriminare pe piața muncii

 

 

 

Economia socială, numită și „economie solidară” sau „al treilea sector”, s-a dezvoltat din necesitatea de a găsi soluții noi, inovatoare unor probleme sociale, economice sau de mediu ale comunităților și pentru satisfacerea nevoilor membrilor comunității care sunt ignorate sau insuficient acoperite de sectorul public sau privat.

 

Conceptul de economie socială, de origine franceză, a apărut în economie pentru prima dată în jurul anilor 1930, şi se referă la organizaţii cu anumite trăsături, precum beneficiul membrilor sau al comunităţilor.

 

La nivel european, întreprinderile sociale sunt considerate foarte importante pentru succesul Strategiei Europa 2020 deoarece ele contribuie la creştere inteligentă răspunzând cu inovare socială nevoilor sociale care nu sunt satisfăcute, ele crează creştere durabilă prin impactul lor pozitiv asupra mediului şi prin viziunea lor pe termen lung, şi totodată ele sunt în centrul procesului de creştere incluzivă datorită accentului pus pe oameni şi pe coeziunea social.

 

Comisia Europeană definește întreprinderile sociale ca o parte integrantă a economiei sociale: „O întreprindere socială este un actor al economiei sociale, al cărui principal obiectiv este cel de a avea o incidență socială mai curând decât cel de a genera profit pentru proprietarii sau partenerii săi. Ea funcționează pe piață furnizând bunuri și servicii în mod antreprenorial și inovator și își utilizează excedentele, cu predilecție, în scopuri sociale. Aceasta face obiectul unei gestionări responsabile și transparente, îndeosebi prin asocierea angajaților săi, a clienților săi și a părților interesate” (Comunicarea Comisiei Europene, Inițiativa pentru antreprenoriatul social, COM/2011/0682 final din 25/10/2011). Această comunicare a Comisiei identifică, de asemenea, principalele domenii de activitate ale întreprinderilor sociale: a) întreprinderi care furnizează servicii sociale și/sau bunuri și servicii destinate unei populații vulnerabile și b) întreprinderi care urmăresc integrarea profesională a persoanelor cu dificultăți de angajare, dar a căror activitate poate cuprinde alte bunuri și servicii decât cele sociale.

 

Legea economiei sociale în România (219/2015), definește întreprinderile sociale ca fiind entități ce nu fac parte din sistemul public, dar care contribuie la bunăstarea comunității prin creșterea gradului de ocupare a forței de muncă în rândul grupurilor vulnerabile.

 

Potrivit art. 6, alin.1 d) “întreprindere social este orice persoană juridică de drept privat care desfăşoară activităţi în domeniul economiei sociale, care deţine un atestat de întreprindere socială şi respectă principiile prevăzute la art. 4”:

a)    prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de creşterea profitului;
b)    solidaritate şi responsabilitate colectivă;
c)     convergenţa dintre interesele membrilor asociaţi şi interesul general şi/sau interesele unei colectivităţi;
d)    control democratic al membrilor, exercitat asupra activităţilor desfăşurate;
e)    caracter voluntar şi liber al asocierii în formele de organizare specifice domeniului economieisociale;
f)      personalitate juridică distinctă, autonomie de gestiune şi independenţă faţă de autorităţile publice;
g)    alocarea celei mai mari părţi a profitului/excedentului financiar pentru atingerea obiectivelor de interes general, ale unei colectivităţi sau în interesul personal nepatrimonial al membrilor.
 
 

Atestatul se acordă acelor întreprinderi sociale care dispun prin actele de înfiinţare şi funcţionare respectarea următoarelor criterii:

a)    acţionează în scop social şi/sau în interesul general al comunităţii;
b)    alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social şi rezervei statutare;
c)     se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale;
d)    aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8.

 

O formă specifică de întreprindere socială cu rol important pe plan european în promovarea incluziunii sociale şi ocupării, este întreprinderea socială de inserţie (WISE - Work Integration Social Enterprise), care a apărut în Europa odată cu problemele majore legate de şomaj mai ales în rândurile unor grupuri vulnerabile, de integrarea pe pieţele naţionale ale muncii a numeroşi emigranti, acestea îndeplinind rolul de integrare profesională internă (in cadrul propriei organizaţii), sau externă pe piaţa muncii a persoanelor ce intâmpină dificultăţi serioase de angajare. Principalul criteriu de definire a întreprinderilor sociale de inserţie constă în faptul că acestea trebuie să recruteze şi să menţină în activitate un anumit număr de personae aparţinând grupurilor vulnerabile, calculat ca procent din numărul total al angajaţilor.

 

Conform art.10, alin.1 întreprinderea socială de inserţie este întreprinderea socială care:

a)     are, permanent, cel puţin 30% din personalul angajat aparţinând grupului vulnerabil, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajaţi să reprezinte cel puţin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaţilor;
b)  are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor şi şomajului prin inserţia socioprofesională a persoanelor defavorizate.
 

Potrivit art.11, alin 1, 2 si3, întreprinderile sociale de inserţie au obligaţia de a asigura, pentru persoanele angajate, care fac parte din grupul vulnerabil, măsuri de acompaniament care să asigure inserţia profesională şi socială. Măsurile de acompaniament pot fi: informarea, consilierea, accesul la formele de pregătire profesională, adaptarea locului de muncă la capacitatea persoanei, accesibilizarea locului de muncă în funcţie de nevoile persoanelor, precum şi alte măsuri care au ca scop sprijinirea inserţiei profesionale şi sociale.

 

Surse:

  • Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021
  • Evoluții recente ale economiei sociale în Uniunea Europeană – Sinteza - Comitetul Economic şi Social European
  • Atalsul Economie Sociale, Romania 2014 - autor Cristina Barna
  • Legea 219/2015

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top